Lecții pe care ni le-a dat fetița noastră

Versiune tiparTrimite unui prieten

Lecția Sa. pentru I.

I. era în camera căreia noi îi spunem birou. Ușa era întredeschisă și de la laptop se auzea un zgmot gen ding-ding. Eu eram cu Sa. în bucătărie și îmi spune:

- Mami, nu crezi că tati se joacă la laptop și spune că muncește?

- Ce te face să crezi asta?

- Păi se aude de acolo ding-ding și acest sunet nu l-am auzit de la tine niciodată când lucrai tu înainte să vină E. pe lume din burtică și e același ding pe care l-am auzit la So. (verișoara Sa. – a fost în week-end la noi cu mama mea cât am fost noi la curs) când se juca pe telefon.

- Sa., uneori lucrurile nu sunt ceea ce par. Ce ar fi să te duci la tati și să aplici „văd, aud, îmi imaginez, poți să îmi spui despre asta?” și să vezi ce spune tati? Procedezi cum te învață mama să faci cu So.

A stat Sa. pe gânduri și îmi spune:

- Dar nu știu ce să îi spun... Tu cum ai face în locul meu?

- Tati, văd că ești în birou la laptop, aud niște zgmote, îmi imaginez că te joci, ce poți să îmi spui despre asta?

A zâmbit, s-a uitat la mine și eu i-am spus:

- Văd, aud, îmi imaginez, poți să îmi spui despre asta?... Orice vei spune te va ajută să afli lucru noi.

S-a dus Sa. la birou.. a bătut în ușă și începe (a avut pauze mari în vorbiere... încerca să își amintească ce trebuie să spună și se vedea că este emoționată – a avut un ton cald și ferm în același timp… a fost minunată)

- Tati, văd că ești la birou și lucrezi la laptop, aud niște zgmote interesante, îmi imaginez că faci altceva decât să lucrezi, poți să îmi spui mai multe despre asta?

Iulian a strâns-o tare în brațe și i-a arătat că lucrează, i-a explicat ce este cu acel ding ding (era de la messengerul intern de la birou și de la email).

Apoi Sa. a revenit în bucătărie și spune:

- Știi, mami, tati chiar lucrează... nu se joacă de unul singur. După ce termină de lucrat a promis că se va juca cu noi. Ne vom juca în familie.

Și așa a și fost...

Slavă Domnului pentru toate!

 

Lecția Sa. pentru mine astăzi

Drumul în oraș și rezolvarea punctelor de pe listă a fost lung și solicitant pentru toate patru (plecarea de acasă a fost de la 12 la 16.30). Când am revenit acasă, toate erau exact așa cum le-am lăsat…împrăștiate peste tot. Am tras aer în piept și mi-am făcut planul cu ce încep și cu ce termin. Nu am reușit să pun mâna pe nimc că E. a cerut să stea în brațe… Una peste alta, am reușit să fac o parte din treburi în timp ce Sa. și So. au alergat prin casă de ici acolo și când mă gândeam că mai fac încă ceva și gata, s-a produs inevitabilul… Nici nu îmi amintesc ce s-a întâmplat, dar clar mi-am ieșit din fire, la care Sa. îmi spune:

- Mama, te rog să îți revizuiești comportamentul. Respiră adânc de trei ori și vei fi iar o mama bună. Ai atâtea lucruri de care să te bucuri!