Pofta nu e la cheremul libertății, ci al egoului. Libertatea îl poate ajuta pe om să se poarte omenește sau duhovnicește cu pofta sa,
dar nu și să o aibă sau nu. Desigur, și-o poate produce apelând la imaginar sau la gesturi, dar acestea vor fi, în ciuda impresiei celui
care o face, cea mai flagrantă și mai uimitoare călcare a libertății. Dar numai dacă prin libertate înțelegem puterea de a face voia lui
Dumnezeu ca să devenim asemenea Lui prin Duhul Sfânt. Libertatea nu poate fi cucerită prin uciderea celui ce te-a robit, ci prin
redobândirea demnității de om liber.