Traduc la Canoanele Sfântului Nicolae și dau peste următoarea strofă: „Născut fiind din Duhul cel Sfânt, te-ai păzit pe sineți, pentru aceea răul vrăjmaș nu s-a atins de tine, căci aveai virtuțile ca niște scuturi bune, tabără făcând în jurul tău și păzindu-te nerănit”. O sinteză a întregii lupte ascetice. Realizez că scopul ascezei nu este în primul rând a ne împotrivi răului și a lupta împotriva lui ca într-o luptă cu năluci. Nu, asceza nu are un scop negativ, ci unul valorizat pozitiv, acela de a ne agonisi binele, de a ne agonisi virtuțile și prin virtuți pe Duhul cel Sfânt. De îndată ce ne vom agonisi Binele care este Hristos, înseși virtuțile agonisite vor lupta pentru noi și vor deveni ca niște scuturi impenetrabile pentru săgețile vrăjmașului. Singură, lupta împotriva răului este o luptă în gol care nu duce la nimic, care n-are nici sens, nici sorți de izbândă. De îndată ce lupta noastră va fi orientată pozitiv spre agonisirea virtuților, a Binelui și a Duhului Sfânt, răul însuși se retrage nesuferind să stea în preajma binelui. Toată lupta noastră, toată agonisita noastră trebuie să aibă o singură țintă: Hristos și dobândirea Duhului Sfânt prin lucrarea virtuților și a faptelor bune, fiindcă Hristos este scutul nostru.