Să ne bucurăm!!!
Chiar dacă totul se dărâmă în jurul nostru, chiar dacă pierdem clipă de clipă, să ne bucurăm că încă Îl avem pe Dumnezeu și pe Măicuţa Sfântă care sunt alături de noi. Și ce dacă se adună toate durerile în pieptul nostru! Să ne umplem cu Dumnezeu care ştie să şteargă toate lacrimile și să vindece toate rănile noastre! E aşa frumoasă viața! Gândiţi-vă de ce se întristează oamenii care ştiu că vor muri în curând? Nu doar pentru că nu ştiu ce-i aşteaptă, ci suferă că se despart de oamenii care le-au fost alături. Și noi aproape că n-avem timp să spunem "mulțumesc" sau "te iubesc". Nu mai ştim să îmbrăţişăm, să zâmbim, să întindem mâna oamenilor de lângă noi. De câte ori am uitat (și mă regăsesc în descriere) să plângem pentru fratele căzut în păcate în loc să-l judecăm! De câte ori pierdem răbdarea pe care parcă ne-o cere Dumnezeu pentru a ne dărui bucuria - marea bucurie pe care încă nu o avem?
Măicuţă bună, să vă dea Dumnezeu putere și mântuire! Mulţumim pentru toate câte faceţi! Bucurie multă!!!
Anca
Draga mea Ancuța
Mesajul tău poate să pară o nebunie pentru cei care se cramponează de cele ce cad. Ca să-l auzim e nevoie să vrem să descoperim că viaţa noastră nu este doar ce ne-a programat trecutul nostru să fim, ci că suntem liberi și putem cu Dumnezeu care este cu noi, să devenim co-autori ai vieţii noastre.
Tot ce pierdem sau putem pierde este perisabil și destinat (prin calitatea de obiect de consum pe care i-o dăm) să fie pierdut, terminat, perimat, sau mai târziu, când alegem să fim cu Dumnezeu în toate ale noastre, viaţa nu mai înseamnă pentru noi doar trăirea ataşamentului nevrotic de cele pe care le pofteşte inima noastră bolnavă și împietrită!
Atunci, nimic nu ne mai desparte de bucuria care nu ține de evenimentele exterioare, ci de atitudinea noastră în fața vieţii și sensului ei.
E greu? DA! Dar merită!
E strâmtă Calea? Da, dar duce la Viaţă și Bucurie!
Cum putem începe? Iată, începând acest pot ca pe o pregătire, aşa cum ne învaţă sfânta rânduială a Bisericii. Să pornim pe cale și să ne pregătim ieslea inimii ca să se nască Pruncul Sfânt în ea!
Da, lumea din jurul nostru e prinsă în caruselul morţii. E angajată în viaţa pentru moarte!
Să spunem DA Vieţii și Ea ne va învăţa toate pe Cale!
Cu drag și mare nădejde,
M. Siluana