În apele tăcerii mi-am înecat suspinul
Şi-am devenit nucleu de libertate,
Liber să lupt astăzi cu declinul,
Cel ce-n lumea noastră are întâietate.

Vin zorile, se-apropie noutatea
Unei zile ce-aduce-o transformare
Dintr-un vis palid în acţiune
De înflorire şi schimbare.

La-nceput vor râde vechile mele ape
De-acest intrus ce se numeşte libertate
Dar este timpul ca sufletul să se adape
Din orizonturi limpezi, tot mai clare, minunate!

Treptat va-ncepe să domine-o nouă lege
Ce fostul eu a-nscris-o-n nepăsare
Desi ştia că suferinţa nu alege,
Ştia şi unde să găsească alinare...