Da, măicuţa mea dragă Siluana,
Cu lacrimi în ochi vreau să vă spun ceea ce ştiţi deja, că şi eu fac Seminarul singură, adică cu Domnul de mână, aşa cum ne-aţi învăţat. De multe ori am nevoie de răspunsuri concrete, dar până să le formulez simt pace în inima mea şi nu-mi mai lipseşte nimic. Alteori îmi răspundeţi prin răspunsurile pe care le daţi altor frăţiori şi deja m-am obişnuit cu asta. Iau de acolo ce-mi foloseşte. Odată i-am cerut Domnului să vă şoptească ceva pentru mine şi răspunzând altcuiva m-aţi trimis din nou la Domnul, căci aţi zis că El are mult mai multe să-mi spună... Şi de multe ori vărs câte o lacrimă sau uneori chiar un plâns adânc pentru durerea cuiva de pe site ca şi când ar fi a mea.
Şi deşi sunt aşa departe, peste un ocean, vă simt atât de aproape, mai ales că ne întâlnim în rugăciune la ora 22, aici fiind ora trei după amiaza. Cu drag mă alătur vouă tuturor să ne rugăm împreună, prietenii mei dragi.
Pomeniţi-mă, Maică, în rugăciunile dumneavoastră, căci ştiu cât de mult bine îmi pot face.
Vă îmbrăţişez şi vă sărut,
Viorela