Doamne-ajută, măicuţă!
V-am scris acum ceva vreme, într-o stare de foarte mare disperare, care credeam că m-a distrus în totalitate. Pentru că ştiu că numai vina mea este că nu am putut opri "de ce-urile" din mintea mea. Ajunsesem să analizez absolut totul, să încerc să explic totul, încât pur şi simplu, nu mă mai puteam bucura de nimic. Eram într-o stare de confuzie totală, nu mai simţeam nimic şi trăiam cu disperarea că e numai vina mea, că eu nu mă mai pot ajuta pe mine şi dacă eu nu fac ceva, Dumnezeu nu mai are ce să facă...
Atunci v-am scris şi am primit un răspuns ce m-a făcut să încerc din nou... Mi-aţi spus să stărui, să mă rog, să-L caut pe Dumnezeu, chiar dacă o vreme n-am să-L pot simţi... Şi de atunci, asta fac, măicuţă. E foarte greu, pentru că stările dinainte mă tot trag înapoi, deznădejdea mai cu seamă, şi acel gând care m-a doborât la un moment dat, cum că absolut nimic, nici viaţa şi nici moartea, nu are nici un sens... Vremurile de dinainte, când încă nu ajunsesem să gândesc atâta, când stăteam şi mă bucuram de prezenţa Domnului, de tot ce-i în jurul meu, când nu puteam să concep cum e să trăieşti în absenţa Lui, îmi vin mereu în minte şi mă trezesc brusc că mă cuprinde plânsul şi durerea aia cumplită în suflet, sentimentul că m-am schimbat enorm şi că niciodată nu va mai fi la fel... Ştiu că e absurd şi nu-mi vine să cred uneori la câte lucruri m-am putut gândi! Câte am cerut fără să ştiu ce anume cer! Îmi pare nespus de rău şi m-am spovedit şi I-am cerut iertare Domnului. Ştiu că rănile vor stărui, poate unele toată viaţa. Dar ori de câte ori mă rog, simt că trebuie să continui să-L caut pe Dumnezeu şi să am răbdare. Şi asta am să fac, am să caut să fac voia Lui până când n-am să mai ştiu să fac altceva.
Nădăjduiesc să nu vă supere mesajul meu, ştiu că sunt mulţi oameni cu probleme mari care vă cer ajutorul. Eu vreau numai să vă mulţumesc pentru răspuns şi să vă rog să mă pomeniţi, din când în când, în rugăciunile dumneavoastră.
Bunul Dumnezeu să vă dăruiască în continuare putere şi sănătate să mângâiaţi sufletele noastre cu sfaturi bune!
Gabriela
Draga mea Gabriela
Vezi tu ce simplu poate omul să facă minuni! Tu, acum, pur şi simplu ai declanşat o minune! E o minune că un om, rob al spaimelor, dorinţelor şi căutărilor de tot felul, ispitit de deznădejdea pe care vrăjmaşul ne-o oferă ca pe "singura soluţie!", să ia pur şi simplu decizia de a nu mai întreba "de ce?" şi de a căuta să facă voia lui Dumnezeu.
Domnul să te binecuvinteze şi, să nu uiţi să ne spui şi nouă din minunile pe care le vei trăi pe Cale! Nu ca să te mândreşti, ci ca să-i încurajezi pe cei care aleg încă să mai amâne pasul pe care, din păcate, nimeni nu-l poate face în locul lor!
Poate că îţi va fi de ajutor acum pe cale un cuvânt al unui sfânt din secolul trecut. Pornind de la definiţia Rugăciunii ca vorbire a omului cu Dumnezeu, el învăţa că o formă uşoară de rugăciune este conversaţia permanentă cu Dumnezeu, renunţarea la "a gândi" în favoarea lui "a vorbi cu Dumnezeu". E aceeaşi "tehnică" pe care o primim şi de la părintele Rafail care ne învaţă să-I arătăm în fiecare clipă lui Dumnezeu exact ce este în noi şi, în mintea noastră, în inima noastră, tot, tot...
Această expunere onestă în faţa privirii lui Dumnezeu va lucra, la început, fără ca noi să simţim ceva special, pentru că va lucra cu duhul nostru, cu partea sufletului la care nu avem acces din cauza agitaţiei psihismului nostru înnebunit de realitatea zilei. Acolo va lucra această rugăciune, în acel ascuns al nostru şi viaţa ni se va schimba! Când vorbim cu noi înşine, ne asemănăm, spune sfântul, cu şarpele care-şi mănâncă singur coada! Or, prin simplul efort de a ne arăta lui Dumnezeu cu toate ale noastre, fără ascundere şi fără eforturi de cosmetizare, ne smulgem pur şi simplu din acest cerc vicios al egoului în care, mulţi dintre noi nu mai putem respira...
O, dacă am alege să ne confesăm mereu doar lui Dumnezeu! Am fi ca Fericitul Augustin care s-a confesat lui Dumnezeu, spune Părintele, şi nu ca Jean-Jacques Rousseau care s-a confesat doar sieşi!
Curaj, Gabriela mea dragă! Mută-te cu toate ale tale în această Rugăciune simplă şi Domnul nu va întârzia să ţi se facă cunoscut ca Prieten!
Cu drag şi nădejde
M. Siluana