Maică, am căzut în păcatul desfrânării cu un băiat. Eu acum m-am întors la Dumnezeu şi de aproape un an trăim curat. Totuşi, la sărut încă nu am putut renunţa. El încă nu este creştin decât cu numele. Este bine pentru păcatul meu să încerc să menţin relaţia asta?
O creştină
Draga mea copilă
Deşi mă doare inima pentru căderea ta, nici nu ştii câtă mângâiere am din faptul că în această lume lipsită de valori şi de putere şi lupte cu ispitele, tu numeşti cădere ceea ce alţi tineri ar numi dragoste... Ba mai mult, numeşti îmbrăţişarea voastră păcat al desfrânării, aşa cum şi este în faţa lui Dumnezeu. Apoi mă bucur mult de onestitatea ta şi de o anumită candoare delicată ce răzbate din mesajul tău. Si Îl rog pe Domnul să te primească în Iubirea Lui, să nu-ţi numere acest păcat al tinereţii şi să te ocrotească în curăţie până la nuntă.
Apoi, sunt tare bucuroasă că acest prieten al tău, "creştin cu numele" chiar te iubeşte dacă ţi-a înţeles credinţa şi îți respectă nevoia de castitate. Să ai încredere în el, că e om serios dacă are această putere. Tot respectul pentru el şi sunt convinsă că e mai creştin decât îşi dă el seama.
Da, e bine să rămâi în relaţia asta pentru a nu ajunge să trăieşti cu alt bărbat. Chiar dacă aţi trăit în păcat, acest băiat e singurul tău bărbat şi asta e plăcut lui Dumnezeu, mai ales că acum sunteţi în asceză, în război cu patimile. Asta vă va ajuta mult în căsnicia voastră, pentru că, om drag, ceea ce face o căsnicie durabilă şi fericită este puterea de a rezista impulsurilor şi dorinţelor şi ascultarea de El şi de poruncile Lui. Pentru că acestea trec şi în urma lor rămâne un gol imens. Or, voi, acum în această perioadă de cuminţenie aveţi şansa să vă cunoaşteţi sufleteşte mai bine, aveţi ocazia să vă priviţi, să vă ascultaţi unul pe celălalt şi să vă rugaţi pentru viaţa voastră.
Te îmbrăţişez cu drag mult şi îţi mulţumesc pentru mesaj.
Fii binecuvântată,
M. Siluana