Copiii omului sărac
Mulţumiţi sunt cu puţin,
La capul lui cu milă au stat
Și la mormânt cu drag ei vin.

Copiii omului bogat
Nemulţumiţi ei sunt cu mult,
La capul lui, dacă au stat,
Se dușmănesc și la mormânt.

Părintele ajuns sărac,
Căci a avut mai mulţi copii,
Atunci devine mult bogat,
Când veșnic el îi are vii.

Părintele ce-a fost bogat,
Căci a avut copii puţini,
Atunci devine mult sărac,
Când morţi îi sunt de vii.

Așa se-ndreaptă rând pe rând,
Pe direcţii paralele,
Dușmănoșii spre pământ,
Iar ceilalţi mai sus, spre stele.