Odată, când copil eram
Și mă jucam cu stele,
Când flori de vis pe orice ram
Mi-erau alin, mi-erau balsam
În dorurile mele,

Atunci, de mână Tu m-ai prins
Și-apoi m-ai strâns aproape…
M-ai mângâiat și m-ai atins,
În suflet dorul ai aprins
Și rouă-ai pus sub pleoape…

M-am depărtat să Te privesc
Să văd a Ta privire…
De-atuncea ochii mei lucesc,
De-atunci, Iisuse, Te iubesc,
Și dorul mi-e Iubire…

În dorul meu Te port în gând
Și-mi cânt mereu Iubirea…
Adesea mă surprind plângând,
Și pașii-n zare, alergând,
Grăbind c-un ceas venirea…

Mi-e dor de Tine , drag Iisus,
Mai strânge-mă aproape!
De mult un Psalm nu Ţi-am mai spus,
Mi-e dor să Ţi-l șoptesc supus
În tainicele șoapte!

Ascultă versul meu de dor,
În suflet cum Îţi cântă...
Plutesc de fericire, zbor,
Mă-nalţ mai sus de orice nor...
Iubirea Ta mi-e sfântă!

Îţi mulţumesc c-ai ascultat
A inimii cântare!
E darul sfânt ce Ţi l-am dat,
Tu l-ai primit...eu am oftat...
Iubirea-i Sărbătoare!