Măicuță dragă,
Dumnezeu să vă dea sănătate și putere în toate lucrurile bune pe care le faceți! Eu am duhovnic bun, care cred că e marea comoara pe care mi-a dat-o Dumnezeu, înaintea soțului pe care îl aștept și care întârzie, dar care o să vină negreșit! Duhovnicul e acela care mă învață să mă pregătesc pentru Taina care mă așteaptă! De asta spun că vă găsesc pe Sfinția Voastră ca pe omul care ne ajută să comunicăm celorlalți durerile, bucuriile și nădejdile noastre!
Mi-am dat seama, Măicuță, că deși am 23 de ani, sunt un copil răsfățat care tot stă cu mâinile ridicate ca Dumnezeu să mă ia în brațe și să mă învețe toate și să-mi dea toate! Și după atâta stat în brațele Părintelui Ceresc, El a văzut că am crescut și că e timpul să merg în picioare! O vreme m-a sprijinit ușor (dar atâta cât să simt) să nu cad în marile ispite. Acum însă mă veghează și mă lasă să merg singură! Și drumul e greu, plin de obstacole și eu simt că neputința e mare! Eu însă tot ca un copil mă purtam. Mă rugam lui Dumnezeu plângând să-mi dea, să-mi dea! Știți cum face un copil când e mic? Se ține de poala fustei mămicii și o roagă cu lacrimi în ochi să-i mai dea o prăjitură, numai că nu toate prăjiturile sunt bune și mai ales nu se mănâncă prăjitura înainte de masă! Acum însă gata! Lucrurile trebuie să se schimbe! Să nu mai fim copii! Să suferim cu răbdare, că Dumnezeu iubire este și ne va da toate după timpul ce i se cuvine!
Încă ceva, o fată care își așteaptă dragostea, să nu plângă pentru că nu mai vine, ci să se lupte, pentru ca atunci când va veni să o găsească gata de nuntă!
Bucurie multă și curaj tuturor celor care vor să se mântuiască!
Anca