Dragă Adela,
Te rog, iartă-mă că îndrăznesc să-mi exprim umila mea părere cu privire la problema despre care ai postat. Recunosc faptul că nu mă aflu într-o astfel de situație, dar am absolvit psihologia și îndrăznesc a-mi exprima simplele gânduri în ceea ce te privește. În primul rând doresc să-ți spun că lucrurile ce țin de suflet NU se impun, credința în Bunul Dumnezeu nu se impune; ci se transmite, prin ceea ce faci tu, celui de lângă tine. Tu nu trebui să-i ceri să meargă la biserică, să se roage, să citească cărți religioase, ci tu trebuie să mergi la Sfânta Liturghie duminica (să pui pomelnic pentru el, pentru ca Dumnezeu să-l ierte și să-i ajute necredinței lui), să-ți faci rugăciunea zilnică (rugându-te și pentru el, ca Bunul Dumnezeu să-i lumineze gândul și sufletul, și să-l binecuvânteze), să citești cărți religioase. Trebuie să faci toate acestea fără să i le impui și lui, dar trebuie să le faci la vedere, adică el trebuie să știe că mergi la Sfânta Liturghie, trebuie să vadă că te rogi zilnic și că citești cărți religioase. Și pe lângă toate acestea, el trebuie mai ales să vadă REZULTATUL!!! Pentru că din această cauza el are credința mai slabă, pentru că până acum NU a reușit să vadă niciun rezultat care să-l facă mai puternic în credință. Astfel, el trebuie să vadă că tot ceea ce faci are efect asupra propriei tale ființe, și atunci va avea și asupra lui. Și ar fi bine să cauți un duhovnic bun (în cazul în care nu ai) cu care să te sfătuiești în această problemă. Aceasta este simpla mea părere și-mi cer încă o dată iertare că am îndrăznit.
Vă mulțumesc. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Simona