Singur Dumnezeu e bun, ne învață Domnul! Omul, ca făptură a lui Dumnezeu, creat după chipul Lui și capabil să lucreze împreună cu harul la asemănare, este bun numai dacă Îl are pe Cel Bun în sine. Omul e dăruit cu libertate și poate face bine sau rău după cum face voia lui Dumnezeu sau nu! Acesta e criteriul și răspunsul de care ai nevoie.
Acum, omul concret din fața ta și din tine, poate fi bun și rău în același timp, dar nu prin același gest sau act, ci în funcție de cum alege să-și activeze voința. De multe ori, voința noastră e cu totul robită unor obiceiuri, deprinderi rele, atât de puternic încât i se pare că „așa este el”, că „nu are de ales” și, ca urmare, că nu este responsabil. Acesta e păcatul cel mai grav și piedica cea mai mare în calea devenirii bune, a împlinirii rostului pentru care ne-am născut. Dar nimeni nu poate adormi liniștit în această părere. În adâncul fiecăruia dintre noi veghează „ochiul lui Dumnezeu”, propria noastră conștiință care, din când în când ne oferă crize existențiale, adică ne obligă să ne judecăm pe noi înșine și să alegem viața sau moartea. Dacă nu ar fi altfel, omul ar fi o victimă a lui Dumnezeu, așa cum le place să creadă celor care-și adorm sau ucid conștiința…
Tu, copil iubit, ești capabilă să fii bună după dorul adânc al inimii tale. Doar trebuie să înveți asta direct de la Domnul, în Școala Bisericii Lui, cu metodele Lui, învățând să faci voia Lui!
Cu drag și respect,
M. Siluana!
Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului
Alina mea iubită,
Singur Dumnezeu e bun, ne învață Domnul! Omul, ca făptură a lui Dumnezeu, creat după chipul Lui și capabil să lucreze împreună cu harul la asemănare, este bun numai dacă Îl are pe Cel Bun în sine. Omul e dăruit cu libertate și poate face bine sau rău după cum face voia lui Dumnezeu sau nu! Acesta e criteriul și răspunsul de care ai nevoie.
Acum, omul concret din fața ta și din tine, poate fi bun și rău în același timp, dar nu prin același gest sau act, ci în funcție de cum alege să-și activeze voința. De multe ori, voința noastră e cu totul robită unor obiceiuri, deprinderi rele, atât de puternic încât i se pare că „așa este el”, că „nu are de ales” și, ca urmare, că nu este responsabil. Acesta e păcatul cel mai grav și piedica cea mai mare în calea devenirii bune, a împlinirii rostului pentru care ne-am născut. Dar nimeni nu poate adormi liniștit în această părere. În adâncul fiecăruia dintre noi veghează „ochiul lui Dumnezeu”, propria noastră conștiință care, din când în când ne oferă crize existențiale, adică ne obligă să ne judecăm pe noi înșine și să alegem viața sau moartea. Dacă nu ar fi altfel, omul ar fi o victimă a lui Dumnezeu, așa cum le place să creadă celor care-și adorm sau ucid conștiința…
Tu, copil iubit, ești capabilă să fii bună după dorul adânc al inimii tale. Doar trebuie să înveți asta direct de la Domnul, în Școala Bisericii Lui, cu metodele Lui, învățând să faci voia Lui!
Cu drag și respect,
M. Siluana!