Sărut mâna, Măicuță dragă!
Mulțumesc pentru mesajele de pe site și în special pentru cel al lui C. A formulat poetic, așa cum îl caracterizează, și o durere a mea rămasă tăinuită și cosmetizată, undeva în „căușul memoriei”... Tata... Am simțit că plâng de îndată ce am terminat de citit mesajul... și... facă-se voia Domnului în toți ai Lui... și în cei ce-L cheamă și în cei ce poate nu se gândesc să-L cheme… „Doamne ajută!”.
DAAA, mă rog și eu cu dumneavoastră la ora 22.00 și cu copilașul meu în brațe (atunci când pot): Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, pe cei ce se roagă împreună cu noi, și pe toată lumea Ta. Spun cât pot să audă și el, micuțul, să se bucure cu noi...
Cu dragoste,
Mihaela
Mihaela mea iubită,
Când Domnul ne cere, ne învață și ne dă putere să iertăm, dă acestei lucrări divino-umane dimensiuni pe care nici nu ni le putem închipui în logica omului căzut, viețuitor la nivel de individ, nivelul numit de Sfântul Apostol „omul trupesc”!
Ascultarea de Dumnezeu, împlinirea poruncilor Lui în mod simplu și silindu-ne când nu suntem, ne face capabili să întrezărim măcar aceasta dimensiune. Și, ori de câte ori tresărim a recunoaștere la glasul unui părinte sau chiar frate aflat pe Cale, avem o dovadă vie că suntem, în ciuda căderii, una…
Fie ca întâlnitele noastre de pe site și din rugăciune să ne ajute să înaintăm mai profund pe Cale!
Cu dragoste, încredere și recunoștință,
Maica Siluana