Nu am această putere și, personal, nici nu am de ce. Mie nu mi-ai greșit. Doar dacă aș primi să te consider pe tine vinovat, sau vinovată, pentru această cumplită durere pe care o trăiesc citindu-ți mesajul. Dar nu primesc acest gând. Plâng, îmi asum durerea și încerc să-ți răspund.
Doamne, Te rog, ajuta-mă!

Ce este păcatul? Este acea mișcare a sufletului nostru de a face ceea ce dorim fără să ne raportăm la Dumnezeu și să ne hrănim cu harul Lui! E ratarea gestului care ne-ar face icoane vii ale lui Dumnezeu! Orice gest sau gând care nu e transparent la sfințenie e păcat. Iar cel care e o caricatură a umanului din noi, e demonic.
Să venim acum la sex. Ce este sexul pentru tine? Dacă înțeleg eu bine este o „facere”, adică o activitate prin care urmărești ceva. Ce urmărești, tu, omule? Numai în funcție de răspunsul pe care mi-l dai la această întrebare îți pot spune mai multe.
Pot doar să te ajut spunându-ți că sexualitatea omului este puterea cea mai parazitată de duhurile întunericului, pentru că plăcerea pe care o oferă acutul sexual este „oarbă” și centrată total pe ego. Chiar dacă bărbatul și femeia se iubesc și sunt convinși că-și oferă reciproc această plăcere, că se dăruiesc pe ei înșiși, vor descoperi curând că nu vor face acest dar decât dacă „au poftă” și că pofta nu e la cheremul libertății, ci al egoului. Libertatea îl poate ajuta pe om să se poarte omenește sau duhovnicește cu pofta sa, dar nu și să o aibă sau nu. Desigur, și-o poate produce apelând la imaginar, sau la gesturi, dar acestea vor fi, în ciuda impresiei celui care o face, cea mai flagrantă și mai uimiltoare călcare a libertății. Desigur, numai dacă prin libertate înțelegem puterea de a face voia lui Dumnezeu ca să devenim asemenea Lui prin Duhul Sfânt.
Aș putea rezuma spunându-ți că ori de câte ori facem ceva fără să ne rugăm, fără să chemăm pe Domnul să transforme, să prefacă, ale noastre în ale Lui, e păcat. Iată de ce în afara binecuvântării Lui, sexualitatea omului este vulnerabilă la puterile iadului. Și asta vedem nu după ce fac oamenii când cred că „fac dragoste”, ci după suferința pe care și-o fac unii altora crezând că iubesc. La asta să te gândești!

Dar, dacă punem „oral” lângă „sex” nu mai am nevoie de nici o precizare din partea ta pentru a-ți răspunde că este un păcat demonic. Făcând asta, batjocorești templul Duhului Sfânt care este trupul tău, atât de delicat și genial zidit de Dumnezeu pentru a fi organ muzical al Său. O, dacă ai putea auzi această muzică! Cum te-ai îngrozi și cutremura de zgomotele pe care le faci când renunți la această demnitate și devii unealtă a poftei decăzute, care nici măcar nu mai e a ta. Tu, în adâncul tău, dorești, poftești să iubești și să fii iubit(ă), să fii sfânt(ă)… Oare groaza pe care o simți după ce faci asta, nu-ți spune nimic? Eu cunosc această groază din plânsul celor care s-au trezit din acest coșmar. Trezește-te acum!
Da, e un păcat demonic pentru că nu e o lepădare de Dumnezeu din slăbiciune, din neputința firii de a rezista la impulsul sexual, ci o lepădare de El pentru a te uni cu satana, tatăl minciunii, care îți susură că nu e nimic rău în asta… Da, e o unire cu satana, pentru că faci din trupul tău un instrument al urii lui de Dumnezeu și de om! Diavolul îl invidiază pe om pentru că are trup, că e mai după chipul lui Dumnezeu prin puterea pe care o poate avea peste trupul său, și prin el, peste toată lumea creată. Îl invidiază pe om și-l urăște, pentru că e mai ca Dumnezeu prin puterea sa creatoare și procreatoare! De aceea face tot ce poate, și poate multe, să batjocorească acest templu și să-l prefacă în locaș de desfătare trecătoare și ucigătoare. Știi, s-au făcut deja experiențe pe sărmanii șoricei, cărora li s-au implantat pe creier ceva care, la stimulare, produce plăcere. Cei care au avut acces la „pedala” care făcea contactul, au murit producându-și plăcere. N-au mai fost capabili să se oprească nici măcar să mănânce. Doar vezi și tu asta la dependența de alcool și de drog…
Plâng, Omule, și-L rog pe Sfântul Siluan să se roage împreună cu toți Sfinții să ieșiți dintr-o astfel de moarte, înainte de a fi prea târziu pentru suflețelele voastre!
Cu durere, dar și cu nădejde nebună că nu veți alege iadul pentru asta!
M. Siluana