Măicuță, azi mi-a venit un gând tare bun.
Ar trebui să spun în gând atunci când mă deranjează careva: „Doamne, Tu-l iubești pe omulețul acesta. Știi Tu de ce. Asta înseamnă că nu trebuie să-i port pică, să nu-l judec.”
O să fac tot posibilul să fac „acest exercițiu” și vă mulțumesc că vă rugați pentru noi toți.
Pare neimportant poate ce am scris mai sus, dar credeți-mă că pentru mine a fost așa ca o mică minune.
Eu când mai citeam ca trebuie să ne iubim vrăjmașii, îmi spuneam: e asta e vrăjeală, numai Sfinții ajung la astfel de performanțe, eu sunt un om obișnuit.
Dar iată, câteva cuvinte pentru cel de lângă mine pot să rostesc și eu!!!
Aveți grijă de noi!
Ne rugăm pentru dumneavoastră și toate măicuțele.
Mulțumim,
Ștef
Fetița mea iubită,
Aceste „câteva cuvinte” pe care le poți rosti și tu pentru aproapele, sunt forma văzută a nevăzutei lucrări a Duhului Sfânt cu tine și prin tine. Acest Duh Sfânt Care te face pe tine să rostești aceste cuvinte este Același Duh care îi face sfinți pe sfinți. Numai Dumnezeu e Sfânt, și pentru noi nevăzut. Dar Îl putem „vedea” prin cele văzute atunci când acestea devin lăcaș al Lui. Când tu rostești aceste cuvinte ești lăcaș viu al Duhului Sfânt și împreună lucrătoare cu El, cu Harul Lui, a iubirii dumnezeiești.
Fă asta mereu și vei vedea că măreția lui Dumnezeu nu se împotmolește de micimea noastră. Pentru că deși suntem „vase de lut”, El ne-a făcut capabili să-L primim pe EL și să trăim viața pe care El ne-o dă.
Cu multă dragoste și recunoștință pentru ascultare,
M. Siluana