Sărut mâna, Maică Siluana!
„Iertarea nu este uitare sau scuzare, ci o creștere a iubirii care recunoaște frumusețea și unicitatea celuilalt fără să se împiedice de aparențe, de ceea ce vede. Aceasta înseamnă să ai o privire nouă, înseamnă ca ochiul tău să fie curat, pentru a înlătura „bârna” memoriei parazite, a prejudecăților, a judecării, a criticii”.
Cred că Dumnezeu poate face și minunea asta, dacă I-o cerem. Eu cred că I-am cerut, dar nu cred că am reușit să iert.
Deși, mai întâi am înțeles doar că este suficient să cerem pentru a ni se da, mai târziu mi s-a spus că dacă nu cer cu smerenie nu mi se dă. Știam că nu sunt smerită și I-am cerut. Cum altfel aș fi putut să mă smeresc, nu știu. Știu că Dumnezeu nu minte, deci nu ne rămâne dator. Poate că nu era bine să primesc ce am cerut atunci când așteptam sau poate am primit și nu știu. Aș vrea să știu unde greșesc și aș mai vrea să spun ceva ce poate le va folosi și altora, și anume: când cineva vorbește cu mine și eu mă rog din răsputeri (în gând) lui Dumnezeu, Preacuratei și celorlalți sfinți, simt că Îl iubesc pe Dumnezeu. Mai simt așa doar când simt că Dumnezeu mă iubește și asta mi se întâmplă decât uneori. În rest, mă simt lipsită de iubire.
Blagosloviți și mă iertați,
Olga
Draga mea Olguța,
Sfinții noștri Părinți ne învață să nu începem prin a cere cele înalte, pentru că astfel nu putem învăța smerenia. Calea bucuriei, ne învață Domnul, este mai întâi o lucrare de „slugă bună și credincioasă”. Dacă vom alege să fim asemenea slugi, vom folosi harul pe care-l primim prin Sfânta Liturghie, Sfintele Taine și rugăciune în fiecare eveniment, fie el cât de mărunt, al vieții noastre. Acolo, în focul vieții de zi cu zi, să ne străduim să fim sluga Domnului, împlinind porunca iubirii ca răbdare, nejudecare, iertare și binecuvântare a aproapelui, încercând prin acestea să-I dăm slavă lui Dumnezeu. Dacă vom face o faptă bună ca să fim buni, vom cădea. Dacă voi face o faptă bună spre slava lui Dumnezeu, ca dovadă în fața conștiinței mele și a aproapelui că numai Dumnezeule poate să lucreze binele în mine, nu voi cădea. Sfântul Apostol Pavel spune: „Mă laud numai în neputința mea!”. Mare taină! Numai când îmi cunosc neputința Îl pot chema cu sinceritate pe Dumnezeu, cerându-I putere, și numai astfel voi fi martor al lucrării Lui cu noi și în noi. Poate pe aici ai putea să înaintezi în creșterea ta duhovnicească.
Cu mult drag,
M. Siluana