Niște flori sunt Crăciuniţe,
Frunze-n creștet își cresc pui,
Împletind mici coroniţe
Pentru ziua Domnului.

Răsădind o frunză, două,
Se prind iute rădăcini,
Înviind o plantă nouă
De cununi, dar fără spini.

Iar în Postul de Crăciun
Frunza tânără mai are
Câte-o floare, suflet bun,
Așteptând ziua cea mare.

Crăciuniţa dăruiește,
Rodul muncii ei de-un an,
Pe Iisus ea Îl cinstește,
Florile-i fiind, un dar.