Dragă Diana, eu cred că nu numai mie mi-ar folosi să știu ce ai făcut tu atunci când crezi că ai pus în practică acest frumos îndemn „RIDICĂ-TE ȘI ÎNCEPE LUPTA ASTA CARE E AȘA DE FRUMOASĂ: DESPĂRȚIREA DE OMUL VECHI... cel care e lipsit de orice nădejde, chestie cu care Îl suparăm foarte tare pe Dumnezeu”.
Sincer, mie mi se pare mai ușor să treacă cămila printr-un ac, decât să îți urmez îndemnul. Nu cred că este imposibil de urmat, ba cred că poate fi urmat chiar cu bucurie, dar nu atât timp cât vom crede că am putea face ceva dacă nu ne-am pune toată nădejdea în ajutorul Dumnezeului nostru blând și smerit cu inima.
Te rog să mă ierți dacă ți se pare nepotrivită observația mea!
Cu prietenie, Olga