Nu știu unde ai citit tu asta în Biblie și cum ai citit. Important este, Copila mea, să fii sub îndrumarea unui părinte duhovnic, și acela te va ajuta să-ți trăiești neliniștile fără angoasă și fără dramatizare.
Mai întâi, te rog să-ți faci semnul Sfintei Cruci cu dragoste și credință și să încerci să simți puterea pe care o dă acest gest, această rugăciune a trupului, ființei tale. Să o faci corect și conștient rostind „În numele Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh. Amin!” sau „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin!”
Apoi, pentru tine, a purta crucea înseamnă și a ridica la nivelul conștiinței și rugăciunii, toate neputințele și pornirile rele din noi, arătându-le Domnului și cerând să murim răului și să înviem în El. Când îți vine să spui ceva rău, când te auzi râzând prea tare ca să atragi atenția, când îți vine gând sau sentiment de invidie pe cineva, când ai dori să faci un păcat pentru „avantajele” pe care crezi ca le-ai putea avea, să privești acestea, să înțelegi „oferta” lor și să le refuzi, să le respingi cerând ajutor de la Domnul. Când ai necazuri în familie sau la școală sau cu prietenii, să le primești ca pe niște răstigniri ale pornirii noastre de a fugi de suferință „cu orice preț” și să-L chemi pe Domnul să te ajute să porți durerea care va veni ca pe o cruce aducătoare de bucurie. Da, prin acea durere va intra bucuria că totul e altfel decât îți închipuiai tu fără Domnul, altfel decât a fost când reacționai fără să-L chemi pe El. Și așa vei descoperi că erai mereu mințită de mintea ta, de imaginarul tău prin care vrăjmașul îți spunea că dacă nu faci acel „rău necesar”, vei păți așa și pe dincolo...
Când ești atentă la ce se petrece înăuntru tău, răstignești felul neatent și iresponsabil de a fi și asta e tot o purtare a crucii, pentru că prin această jertfă vine bucuria de a fi tu vie în relație cu Cel Înviat pentru tine.
Pocăința, Copila mea, este acea dispoziție a inimii și a minții de a fi plăcută lui Dumnezeu, da, a fi atentă la ale tale, la tot ce e înăuntru tău, crezând că te vede Dumnezeu și că te iubește și că vrea să te ajute să fii cum ne cere El ca să te bucuri. Pocăința înseamnă și să urăști păcatul care îți întunecă mintea și voința și să iubești bucuria pe care ți-o dă prezența lui Dumnezeu.
Cere de la Domnul să cunoști pocăința adevărată și o vei simți în rugăciune.
Cu dragoste și încredere,
Maica Siluana