Maică, mă bucur că Sergiu a scris și l-a ajutat Domnul să treacă de aceea grea ispită. Vreau să-i spun că și eu am vrut să mor, nu să mă sinucid, dar voiam ca Dumnezeu să hotărască cum să mor. Nu demult, L-am rugat mult pe Domnul să mă ia, nu mai voiam deloc să trăiesc, nu mai suportam viața plină de durere. Și dorința era să se împlinească. Mă îndreptam spre casă foarte supărată și pe când traversam strada pe trecerea de pietoni, un șofer mai grăbit a fost la un pas de a mă spulbera. Deși era verde, mașina gonea fără să țină cont de vreun semn, era pentru mine trimisă să-mi împlinească gândul rău. Dar Dumnezeu mi-a mai dat o șansă, am întors capul la timp și n-am făcut pasul care mă ducea spre moarte. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu sufletul meu dacă muream atunci. Hula, revolta, deznădejdea, rătăcirea, starea de păcat m-ar fi trimis direct în iad. Ce vreau să-ți spun este că dorințele se împlinesc, atât cele bune cât și cele rele. Din ziua aceea am conștientizat că există în mine o forță puternică de a-mi schimba și determina cu adevărat drumul în viață. E suficient să spun DA vieții și să mă las purtată de voia Domnului. Sergiu, ascult-o pe maica Siluana, fă Seminarul iertării și nu uita că nu ești singur niciodată.
Cu dragoste în Hristos,
Ionela