O, om ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alții dai,
Căci ea mereu, spre iad sau rai,
Pe mulți o să-i îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta, în toată,
Căci gândul pe care-l scrii sau spui,
S-a dus, în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui,
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va -nveseli sau va-ntrista
Va curăți sau va -ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt: cuvântul scris,
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre ocară sau slavă.
Ai spus un cântec,
Versul tău, rămâne după tine,
Îndemn spre bine, sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său,
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună, sau e rea
Va prăbuși, sau va-ntina,
Vor merge suflete pe ea,
La pace, sau durere.
Trăiești o viață, viața ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ți-o trăiești, vei câstiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris, sau grai,
Sau lași, prin pilda pe care-o dai,
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai,
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita : Fii credincios!
Cu grijă și cu teamă
Să lași în inimi luminos
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate,
Odată, vei da seama.
Amin