Dorul

Versiune tiparTrimite unui prieten
Nicoleta

O! De te-aș sorbi, dulce vară
Te-aș invita la plimbare
Prin sinele meu rătăcitor
Ți-aș arăta rănile ce dor!

O! Senină, mieroasă dalbă dimineaţă
De te-aș putea privi în faţă
Ca dorul neînţeles să ţi-l aștern
Și viaţa să-mi fie cu înţeles etern!

O, vis! O, fericire! O, lumină
Amintirea ta și acum străluce
Și după atâta timp încă seduce
Privirea-ţi de surâs plină

O! Ce mult mă doare depărtarea
întins-am în patru colţuri a sinelui meu zare
Fără de odihnă simt a Ta chemare!
O! Frumuseţe plină de candoare!

Ah, dor! Dor ce mă colinzi?
Ce-mi tulburi pajiștile albastre
Apele tăcute, miresmele oglinzi
Ah, dor ce plângi? Ce cauţi, tu, sihastre?

Și zilele îmi sunt cântec de vară
Dar munţii mei ce adânc se pogoară
spre calea uitată-n buruiană
Ah, iubire fă-te Tu spre cer liană!

În tăcerea adâncului sine aprins
Ce mult se aude chemarea nestinsului dor
Ce tânjește după lumina ce a nins...
Mi-e valea plină de-al lacrimilor cor!

Și cerul plânge în sinea mea
Și stele plecate își au lumina
Și toate plâng în calea grea
Până și iarba își caută rădăcina.

O, lac luminos, minunat odor
Mă dor amurgurile Tale, toate
Ce mult mi-e dor de al meu Păstor
De mi-s pleoapele vulcane neîncetate!

O, florile îmi sunt triste și reci
De, Tu, iubire, nu le mai petreci...
Câmpiile îmi sunt de jale pline
De dorul Tău, iubite-voi, senine!

O, plângeţi munţi și plângeţi stele
Că în ceaţa păcatelor mele,
Nu mai zăresc frumosul mire-soare
Și mi-e dor de a Sa iubită splendoare!

O, tainică și lină mângâiere
O, Tu ce faci să cânte în tăcere
Privirile ierbii cosite-n mine
O, cât mi-e dor, așa de dor de Tine!

Și plâng în sinea-mi după Tine
Plâng chiar și spinii din cărarea anume
Luminează al meu drum spre cer,
O, Tu, suav și adânc mister!

Mi-e marea sfântă dimineaţă
Aștept zorile și a lor dulceaţă
Te aștept să vii cu drag, iubire
O, alungă Tu întunecata amăgire!

Și... fă din mine, preadulcele meu rai
Munte-n floare și bucurie în toate
Adapă-mi, Tu, dorul meu bălai
Din fântâna celestei Tale șoapte!

Să nu mă satur nicicând de Tine
O, iubire, nemărginire de lumină
Și sinele primăvară să-mi fie
Și viaţa lumânare ce arde în surdină.

Cu flăcări de iubire arde-voi
Să se topească patimi grele în mine
Să ies din al păcatului noroi
Și să se lipească sufletul de Tine!

Și... cine va putea descrie bucuria,
Dulceaţa din care se va adăpa sufletul meu!
Și... cine va  pune pe note melodia
Ce cântă în taină Dumnezeului meu!