Sărut mâinile, Maică!
Vă rog iertați și binecuvântați.

Astăzi mi-am dorit să fi fost și dumneavoastră în catedrala din Cugir (orașul natal al ministrului cultelor) unde s-au întâlnit, ministrul cultelor cu părintele Iustin, starețul mânăstirii de la Oașa.
Mi-am dorit aceasta pentru a auzii și dumneavoastră predica părintelui Iustin. Predica părintelui, o Doamne, atât de frumoasă, plină de învățături, atât de asemănătoare, atât de bine în completarea a ceea ce ne învățați dumneavoastră. Aș îndrăznii să spicuiesc (acum chiar ca mi-a părut rău ca nu am o memorie mai bună) câte ceva. Zicea părintele: „se plâng părinții de vagabondajul copiilor, dar eu i-aș ruga să privească un pic în mintea lor și vor vedea acolo vagabondaj, vor vedea pe unde umblă mintea lor într-o zi și vor vedea că umblă oriunde, că umblă printre străini numai să nu fie „acasă” (acest acasă m-a făcut să mă înfior). Vom vedea că și atunci când ne rugăm mintea noastră nu este acasă. Dar ce este acasă? Acasă este aici înlăuntrul nostru...
...vine foarte multă lume la mânăstire cu fel de fel de probleme zicând „părinte faceți rugăciuni că uite ne merge rău ni s-au făcut farmece vrăji etc. Aceşti oameni toţi ar dori să le fie mai bine dar ei să nu facă nimic pentru aceasta, să rămână în comoditatea lor, în concepțiile lor. Să se roage preoţii, călugării, pentru ei... Răul din afară ne atinge numai atunci când are corespondent în noi, răul din afara mea intră în mine numai dacă are corespondent în mine. Dacă eu îmi voi schimba viaţa cu ajutorul lui Dumnezeu răul din afara mea nu mă mai poate atinge. Mântuirea este 99.9999... la sută lucrarea lui Dumnezeu, dar trebuie să punem și noi ceva, cât de puțin dar trebuie să punem, pentru că Dumnezeu nu ne mântuiește dacă noi nu vrem.
Rugăciunea preoților, ca să fac o mică comparație, este ca un amplificator, amplifică cea ce punem noi, dar dacă noi nu punem nimic, amplificarea este zero...
...să fim și noi apostoli. Dar cum să fim apostoli? Și pe cine să evanghelizăm? Păi să începem cu noi înșine, cum?
Păi să zicem că vorbesc urât; ce să fac? Să încreștinez acest obicei, să văd cât este după evanghelie ce fac și să încreștinez aceasta, schimbându-mi viața...
Mă opresc aici pentru că văd că nu reușesc să transmit nici măcar unu la sută din mesajul părintelui.
Dar și această mică parte de va fi de folos tot va fi ceva bun. Tot îmi rămâne un mic regret că astăzi nu ați fost în biserica noastră.

Sărut mâinile și iertați,

Gheorghe