Doamne, cine sunt eu fără Tine?
Cine este acela care se va scula împotriva Ta şi nu va fi înfrânt?
Eu ticălosul şi păcătosul îmi plec capul înaintea picioarelor Tale şi ţi le sărut Doamne, căci tare îmi sunt dragi picioarele Tale, dar eu ştiu că nu merit nici aceasta.
Iată, în patul durerilor sunt eu, în sufletul meu e multă durere, Dumnezeule, oare cine o înţelege mai bine decât Tine? Iartă-mă pentru numeroasele mele slăbiciuni, Tu mă întăreşte, căci sub Tine se aşează marea, munţii, râurile, iarba şi toate Te slăvesc pe Tine, Doamne! Toate stau neclintite şi mărturisesc pe dulcele meu Domn, pe Tine!
Cum, Doamne, omul uita să Te slăvească şi natura mereu nu uită? Cum noi, care avem Chipul şi Asemănarea după Tine, noi cei mai dragi Ţie, noi să nu Te slăvim? Doamne pune în inima mea a Te slăvi mereu, Doamne, a-ţi cânta Ţie cu buzele mele de tină, a dansa Doamne pe ritmul credinţei, căci e tare dulce a dansa cu Tine în suflet!
Doamne, în negura durerilor, acolo unde eşti Tu prezent, scoate-mă la Lumină, ajută-mă să trăiesc toate durerile, frustrările, toată mânia mea cu Tine, toate ţi le predau Ţie, Doamne, căci ştiu că, fără Tine nu le pot duce. Ştiu! Trebuia să îţi dau ceva mai bun, dar, Bunul meu Dumnezeu, Tu ştii mai vârtos ca nimeni, că întâi trebuie să trăiesc durerile vechi, înăbuşite şi, apoi, să mă ridic şi să îţi aduc crini, în loc de spinii de acum. Dar Tu prefaci în miere spinii sufletului meu şi toate pier .Tu dăruieşte-mi răbdare, căci aceasta e o nevoie deosebită la mine, căci nu prea am răbdare. Dă-mi răbdare la rugăciune, dă-mi răbdare când trăiesc dureri profunde. Mânia mea să o transformi în blândeţe, durerea mea în bucurie, sufletul meu într-o harpă în care să se cânte veşnic cântarea cea dulce Aliluia!
I. D.