Uneori furtuna vieții
  te prinde atât de puternic
  încât, făr-a ști, devii
  însuși vântul ce-o animă.

  Și-astfel, zi după zi,
  ceas dupa ceas, ești tot mai mult
  tornada ce-ți ucide
  cugetul și sufletul...

  De-ai trăi măcar o clipă minunată
  în care tu și întinderea
  nesfârșit-a cerului
  sunteți un singur trup...

  Ai simți atunci că nici timpul,
  nici măcar tu însuți,
  nimic nu poate exista
  între tine și eternitate...