Un fulg pe pământ căzu
Și Pruncul Iisus se născu.
O stea calea le-a călăuzit,
Iar magii cu daruri L-au găsit.
Sute de oameni așteptau nespus
Mântuirea neuitată a Domnului Iisus.
Cu toţii au venit îndată
Ca pe Mântuitor să-L vadă.
Unde stătea, unde dormea,
Maica Îl alinta când plângea,
Și chiar de un rege Îl ura,
Tot lângă Prunc stătea.
Treceau nopţi și zile întunecate
Și gărzile în case intrau pe neașteptate.
Regele Irod toţi pruncii a omorât,
Dar nici el nu mai avu mult de urât,
Căci muri de ură însetat
Iar acum zace supărat.