Seara   sfântă-ncet se lasă,
Tainica stea dă lumină,
Peste-a sufletelor casă,
Liniștea-i  din nou stăpână.

Cerul a-nceput a cerne
Mii de fulgi trimiși în vânt ,
Iar zapada se așterne
Încet ca frumos veșmânt.

Ca o haină de mireasă
Ce pământu-mpodobește.
Moale parcă-i o mătase
Sub picioare-ncet foșnește.

Multe raze tremurânde
Printre încărcaţii nori,
De la steaua ce surâde
Dau nuanţe hainei noi.

Natura e pregătită
A dat tot ce e mai bun,
Bine să fie primită
Sărbătoarea de Crăciun!