Eu nu știu să urmez Lumina lumii,
Lepros, olog, ori orb, n-am vindecat
N-am zidit cer din greutatea humii
Nici morți nu am ridicat din pat.

Eu n-am puteri, nici să mă port pe mine
Nici daruri, de Crăciun măcar, să-mpart
Pe lângă cel ce-a săvârșit un  bine,
Doar unul! - sunt fățarnic, și deșart

Eu nu am har să zugrăvesc icoane,
Și nici curații psalmi, sau rugăciuni,
Nu am primit pentru păcate, coarne,
Și n-am făcut, pentru virtuți, minuni

Eu – tot ce știu, cu multă greutate –
Tot ce am învățat, și toate dor,
Cu-aceeași minte, ce-a-nvățat de toate,
Am și uitat - atâta de ușor!

Și peste mine vine iar, Crăciunul
Și-aș împărți eternitatea-n dar
Și-aș împărți la toți, precum la unul,
O viață-n tihnă,  fără de hotar

Eu nu tămăduiesc istoria lumii
Și celui viu, ce simte, speră, cere,
Îl rog pe Domnul cerului și humii,
Să nu îi dea măcar atât: durere…