E-atâta dor curat
La margini de colind!
Aș vrea să fiu un fulg
Cu zborul ’nalt și pur,
Cu sufletul ușor
Ca visul de copil
Ce-adoarme legănat
De braţ duios de mamă.

Se dezmorţesc în suflet
Atâtea amintiri de Rai!...
Mi-e așa de teamă
Să nu le tulbur cântul...
Se-arată-n strop de lacrimi,
Se lasă ninse de doruri nesfârșite,
Și-mbrăţișate tandru
De fulgii cei mai albi...

Mi-e dor de-un vis cu îngeri!...
Mi-e dor de-un zbor curat!...
În iarna asta, Doamne,
Te chem, Te strig, Te-aștept
Mai mult ca niciodat’...