Măicuță, vă rog să mă iertați, aș vrea să mulțumesc cu ajutorul dumneavoastră la doi frați și colegi de suferință.
Dragă frate întru Domnul cel ce te-ai semnat Dl. Noroi și dragă soră care ai scris Mizeria umană vreau să vă mulțumesc pe această cale că ați scris măicuței Siluana despre problemele voastre. De ce vă mulțumesc? Vă mulțumesc, dragii mei, pentru că citind mesajele voastre mi-am adus aminte că trebuie să mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru marea Sa milă și Măicuței Domnului pentru ajutorul pe care mi l-a dat ca să trec cu bine prin această încercare prin care treceți și voi acum. Da, dragii mei, este o încercare. Este grea? Nu. Este cumplit de grea și pare imposibil de a ieși din ea, imposibil PENTRU NOI OAMENII, dar ceea ce este cu neputință la om este cu putință la Dumnezeu. Puneți-vă toată nădejdea în Dumnezeu, rugați-vă Lui cât puteți mai mult și cereți ajutorul Măicuței Domnului și veți simți ușurare. Urmați sfaturile pe care vi le dă maica Siluana, căci vă vor ajuta mult.
Dacă vă va fii de ajutor, vă voi spune prin ce am trecut și eu și poate că vă va folosi. Dimineața și seara când îmi citeam rugăciunile, și peste zi de foarte multe ori, dar mai ales când eram în biserică la sfintele slujbe, capul mi se umplea așa dintr-o dată de hule la adresa Maicii Domnului. Aceste gânduri de hulă erau însoțite de emoții extrem de puternice în stomac, în inimă, peste tot. Cum erau gândurile de hulă? O, Doamne, Te rog, iartă-mă! O, Măicuță Sfântă, te rog, iartă-mă și ajută-mă! Tot ceea ce este mai murdar, tot ceea ce este mai grotesc, tot ceea mintea umană și cea drăcească au inventat mai urât intrau în mintea mea (sunt un om care a făcut păcate grele, foarte grele, și am dat multe drepturi celui rău, de care nu m-am spovedit niciodată până atunci când Bunul Dumnezeu, în marea Sa milă, m-a trecut prin aceste încercări). Cu astfel de hule în minte mi-era foarte greu să stau în biserică, mi-era rușine să-mi ridic capul să mă uit la icoana Maicii Domnului, nu puteam nici să mă rog, doar clătinam din cap în semn că nu. Măicuța Domnului m-a ajutat enorm de mult, nu poate mintea omenească să cuprindă în cuvinte cât de mult. Cu cât gândurile de hulă erau mai mari, cu cât mi-era mai rușine să mă uit la icoana Maicii Domnului, cu atât mai mult simțeam în mine dorința de a mă uita (era ajutorul Maicii Domnului) și m-am uitat și mi-au dat lacrimile și m-am rugat și am zis: „Măicuță sfântă, te rog, iartă-mă și ajută-mă!”, și m-a ajutat. Nu în sensul că gândurile de hulă au dispărut, nu, ci am simțit în inimă nădejde și dorința de merge cât mai des la biserică. M-am spovedit și în Taina Sfintei Spovedaniei am primit și mai mult ajutor. Iar Bunul Dumnezeu prin părintele duhovnic, foarte multe m-a învățat despre lupta cu gândurile. Au trecut vreo doi ani de atunci și chiar și acum îmi mai trec gânduri de hulă prin cap, dar foarte rar. Scriu repede pe o hârtiuță ca să nu uit „am avut gânduri de hulă” și când merg la Sfânta spovedanie mărturisesc păcatul și gata.
Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului să va întărească să treceți cu bine prin această încercare.
Cu multă nădejde că vă va fi de folos,
Gheorghe