Maică, am citit mesajul lui Alexe. Este un mesaj mai vechi şi poate între timp şi-a mai revenit. Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi, dar aş vrea să îi spun vreo două!

...deci, măi Alexe frăţioare, îmi pare rău sincer de tine, că nu ai simţit mila Lui Dumnezeu până acum! Of, măi Alexe, când mă gândesc că noi toţi vedem soarele în fiecare zi, când mă gândesc că noi toţi am avut măcar câte un colţ de pâine pentru a ne astâmpăra foamea, câte o cârpuşoară care să ne acopere trupul, un părinte (mama, tata) care să ne fie alături fie şi prin ţipete şi urlete sau reproşuri (măcar ne-au ţinut de urât să nu ne plictisim), când mă gândesc că noi toţi am surâs căci iarna ne întâmpină cu aerul rece când scoatem capul pe fereastră de la căldura căminului, când mă gândesc că noi ne-am bucurat de şansa de a studia, când mă gândesc că măcar o dată în viaţă cineva ne-a privit cu blândeţe, când ne gândim de câte ori am simţit fiorul dragostei şi de câte ori am avut ocazia de a purta pe umeri câte o povară care să ne dea ocazia să Îl privim pe DUMNEZEU şi să ne mai spălam păcatele sărmanului nostru suflet şi mai ales am avut şansa de a ne naşte şi de a trăi antrenaţi de atâtea întâmplări ale vieţii, cum ne-am mai distrat noi în viaţa asta trecând prin lucruri bune sau mai grele, am trecut totuşi cu Dumnezeu şi am zâmbit uşuraţi şi sufletul ne-a râs în extaz şi ne-am bucurat...

Of, of! Măi Alexe frate, şi tu nu ai avut parte de toate astea... Dar ce s-a întâmplat unde ai fost tu? De ce ai fost privat de ele?

Acum pe bune, gândeşte-te că de astea ai avut şi tu parte! ASTA este mila Lui Dumnezeu, ASTA este dragostea! Poate te referi că nu L-ai simţit aproape! Nu-i nimic, stai liniştit, poate că nu ai fost educat să trăieşti cu El, poate nu şti termeni teologici prin care să Îl explici poate, poate şi iar poate, dar şti că este acolo şi asta e toată comoara credinţei, să crezi şi să ştii că este acolo! Tu Îl simţi, dar parcă nu te bagă în seamă; este? Asta simţi?

Măi frate, din moment ce conştiinţa te măcină, crede-mă că este mai prezent decât crezi că se poate!

Zici că te-ai săturat de păcate. Şi noi credem că orice om s-a săturat de păcate la un moment dat şi vrea să "moară" da' sincer, aoleu, de câte ori aş fi murit şi eu, de câte ori cu încăpăţânare fac anumite lucruri, deşi simt cum Îl supăr pe Dumnezeu şi simt cum se depărtează!!

Să îţi spun un secret: tu şti că poţi să mori? Crede-mă, da' nu mori de-adevăratelea, ai spus că îţi place viaţa.

Nu îţi face griji, viaţa o să îţi rămână neatinsă (pana la un punct). Dar pot să moară numai celulele acelea bolnave care se înmulţesc cu putere uimitoare şi care te fac să te mişti şi să reacţionezi tot mai greu şi te ţin mereu deprimat şi cu conştiinţa unui fugar care încearcă să supravieţuiască dar e mereu pe fugă, mereu nemulţumit, mereu ascunzându-se şi luptându-se cu glasul Lui Dumnezeu care strigă şi rage, opunându-se cu durerea aceea apăsătoare care spune "nu e bine"!

Zici că te simţi departe de Dumnezeu. Chiar dacă haina sufleţelului tău a cam transpirat trudindu-se de-a lungul vieţii să supravieţuiască, neştiind de unde să apuce şi cum să facă, şi s-a cam murdărit, chiar dacă s-a murdărit mai mult şi miroşi ca un sconcsişor, tot puiul lui Dumnezeu eşti. Ce o să facă? (bănuiesc că simţi sufletul greu şi împovărat, deşi aproape că nu şti ceva concret cu care să fi greşit ).Ce făcea mama ta când erai mic şi veneai plin de noroi?! Nu te lua direct în braţe. Te lua poate chiar de gulerul hainei, te ţinea departe, şi chiar dacă te certa, te lua, te spăla bine şi apoi iar te strângea la piept cu dragoste şi cu căldură! Poate Dumnezeu doar aşteaptă să te cureţi şi să fi curat.

Cum să mori fiind viu şi cum să fi curat? Eu sunt mică, dar ştiu sigur că El te va ajuta şi în acest sens. EL ESTE CALEA, ADEVARUL ŞI VIAŢA! Deja văd că ai început să mori puţin pentru că văd că te frământă gândul că trebuie să te îndrepţi. Mai străduieşte-te şi tu puţin! Şi nu te gândi la metode aşa drastice, lasă drujba, încearcă să citeşti cărţi duhovniceşti cât mai mult, încearcă şi rugăciunea şi în primul rând Sfânta Spovedanie şi cu timpul vei vedea singur de ce trebuie să te lepezi şi ce vei păstra, ce va muri şi ce va trăi în continuare, vei vedea cât de tare te va durea să lepezi răul şi câtă alinare şi împlinire vei afla apoi, să vezi tu senzaţii tari dup'aia! Te scuturi de n-ai văzut, lent şi radical.

Măi Alexe frate, nu dispera! Părerea mea este că eşti pe drumul cel bun. Dumnezeu iubeşte pe toată lumea şi pe toţi îi primeşte cu braţele deschise şi cu cea mai mare bucurie.

Maică, aşa m-a dus şi pe mine mintea, vă rog să mă îndreptaţi dacă greşesc! Vă îmbrăţişez cu drag şi vă rog să mă corectaţi unde credeţi că greşesc! DUMNEZEU SĂ MĂ IERTE DACĂ AM GREŞIT !

Elena Eugenia