Pentru „o ratată”
Iartă-mă că am rescris numele pe care l-ai lăsat la sfârșit. Nu sunt în stare să spun nimic. Nu sunt în stare să explic. Dar las asta în seama Maicii dacă e bine cea ce transmit.
Trebuie să te gândești că cei din jur se află în necredință pentru că asta au ales, pentru că asta vor. Nu te tulbura pentru cea ce aleg cei din jur. Dacă am lua fiecare om care este necredincios și am încerca să îl convertim printr-o metodă mai impunătoare mai rău facem. Omului i s-a dat libertatea de a alege. Face ce vrea pentru că e liber. Și tocmai asta e frumusețea. Este adevărat că Dumnezeu suferă pentru oamenii care își întorc spatele la El. Dar atunci când nu va mai exista nicio șansă de mântuire pentru acei oameni... când vor fi în iad... Iubirea Lui Dumnezeu față de astfel de persoane va fi suferința pentru ei. Atunci când omul necredincios simte căldura Duhovnicească ce este în Biserică este aproape de neînțeles pentru el. Neînțeles pentru că poate sufletul acelui om e răcit. Poți compara situația omului necredincios răcit în Biserică cu mâna ta înghețată de frig atunci când o bagi imediat în apă fierbinte. Sigur ai experimentat așa ceva. Ehh, cam așa pățește și un om care se află în necredință și intră în Contact cu Biserica. Dar Harul Lui Dumnezeu îl poate chema pe acest om și îl poate dezgheța instant numai că nu asta e voința omului. De asta trebuie să înțelegi că omul e făcut de Dumnezeu ca să aleagă cea ce vrea în viața asta. Un om care merge pe linia de tren și tu strigi la el dar nu își întoarce capul e treaba lui. Asta este indiferența, adică păcat împotriva Duhului Sfânt. Nu încerca să fugi cu lumânarea, pe care ți-a aprins-o Dumnezeu, după cei necredincioși, pentru a te feri de întuneric. Pentru că atunci când alergi după ei sunt șanse să se stingă acea lumânare care reprezintă faptele tale bune și voința ta cea bună. Cel mai bine e să stai pe loc și atunci când cineva vrea să iasă din acel întuneric, din familie la tine, va ști că te găsește acolo pe tine tot timpul în așteptare. Numai să fi pregătită și să menții flacăra cu care Dumnezeu ți-a aprins lumânarea. Și în caz că tot necredinciosul are voința rea, mai e o șansă: să stai pe loc să crești în fapte bune și virtuți ca să se facă lumânarea mare și să ardă mai puternic. Pentru ca acea flacără să aprindă automat și celelalte lumânări din jurul tău...
I
Mulțumesc, om drag,
Pentru cuvântul tău și-L rog pe Domnul să-l facă auzit și înțeles în mintea și inima prietenei noastre aflată în întristare.
Cred că frumoasa ta metaforă cu lumânarea ne ajută să vedem și mai limpede cum ne împiedică vrăjmașul, prin grija de altul sau grija de multe, să renunțăm la Prezența și Lucrarea lui Dumnezeu cu noi și cu cei dragi nouă. Numai orgoliul ne poate sugera că noi am putea schimba lumea sau pe altcineva decât pe noi înșine și numai diavolul ne poate stârni revolta împotriva lui Dumnezeu că nu face nimic pentru a-i schimba pe oameni și lumea așa cum credem noi că ar fi bine. Duhul Sfânt altfel ne învață.
E lucru bun să trăim numai dacă, și numai în măsura în care, ne-am predat viața și voia în Mâinile lui Dumnezeu și vom răbda toate pe Cale urmând Lui. Altfel, vom face mereu și mereu voia noastră cea egoistă, stârnind împotrivirea și revolta celor care vor altceva decât noi, sau ne vom împotrivi și revolta noi, dacă va birui voia lor.
Să rugăm pe Sfântul Siluan să nu înceteze a se ruga pentru ca toți oamenii să se pocăiască și să dobândească Duhul Sfânt și bucuria de a fi om și martori ai iubirii și răbdării lui Dumnezeu cu tot omul!
La mulți ani și bucurie sfântă!
Cu dragoste și nădejde,
Maica Siluana