Inima mea – ramă fără fotografie

Versiune tiparTrimite unui prieten
Oana Burnichi

Inima mea - ramă fără fotografie
golul ei cuprinzând toate amintirile pierdute.
 
Am scos-o din casa și am așezat-o în grădină
așteptând să se prindă în ea
vreun cântec de pasăre
să se agaţe de marginile ei o pânză de păianjen
sau să-nnopteze lângă ea vreun licurici
umplând-o cu lumină
 
Toată noaptea m-am frământat
o veni, n-o veni?
 
Firul ierbii foșnea rugăciuni ușor
iar roua prindea contur
cocoșul a apucat să cânte de trei ori
și-odată cu zările s-au deschis din cer cărările
S-a plecat Domnul îngenunchind
sub fereastra inimii mele
și-n loc de ramă mi-a lăsat
în iarbă o icoană
și-n pieptul meu a lăsat har
în urma Lui clinchet ușor de mărgăritar.