Printre frunze picurate
Umede și amestecate
Se strecoară un gândac
Ce privește-ngândurat…

Căci piciorul i-a fost frânt
Nu mai simte el pământ….
Hrană trupului să-i dea
Nu mai poate a cerceta…

Simte doar un vânt curat
Aripi el  a căpătat..
Spre câmpie l-a purtat
Soarele l-a mângâiat…

Printre muște s-a trezit
Dar spre el, nici c-a privit!
Cu amar plângea gândacul
Între flori își plecă capul

Lângă un flutur colorat
Stă și geme apăsat…
Parcă-l doare că a fost
O insectă fără rost…

Trupul încet i se frângea
Sânge cald din el curgea…
și începe a gândi.
El, gândacul se sfii
Căci  prin chiar durerea sa
Slavă Domnului dădea..

Peste trupul său trudit
Soarele a asfinţit…

Iar o floare veștejită
Din pământ sorbea grăbită
Primind sânge de gândac
Parfum lumii revărsat…