Mesaj de la mama. Îmi spune să-i iert pe amândoi. A vorbit cu părintele și sâmbătă se duce cu tata, la spovedit. Doamne, Îți mulțumesc.... Fă, să fie, Doamne!

Sunt atât de emoționată de vestea asta că nici nu știu cum să o iau. Mi-e frică totodată nu care cumva să se răzgândească. Dă, Doamne, să nu se lase împiedicată de nimic! Faptul că a vorbit cu părintele (nici nu am îndrăznit să-i întreb ceva sau să aduc vorba despre asta, numai m-am rugat să se ducă...). Am fost pe la maia cu toții să facem curat. Ea nu mai poate. Ne-am mobilizat cu toții să terminăm într-o zi și geamurile și podelele și perdelele și tot... Curățenia generală de la maia mi-a dat ocazia de a-i bombarda cu binecuvântări non-stop. „Reuniunea de familie” nu a fost cu nimic mai prejos decât altele, eternele discuții, eternele țipete (mama cu maia), capricii. Cum se întețeau spiritele, cum mă duceam în cameră la icoană. Cum întețeam binecuvântările. Și știu de ce se opreau certurile. Nu pentru că îi binecuvântam eu sau pentru că Dumnezeu îmi îndeplinea mie magic dorința ca ei să nu se certe, ci pentru că nu mai sufeream în mine când auzeam toate țipetele, ci sufeream cu El, acolo, în fața Lui. Nu-mi puneam dopuri în urechi, ci primeam toate țipetele acelea, toate strigătele acelea de durere. Le primeam, dar ele doar treceau prin mine și se duceau la Domnul. Nu mai filtrez nimic. Nu mai păstrez nimic. Tot ce-mi stă mie în putință să fac e să mă predau în fața Lui Dumnezeu cu toate țipetele familiei mele, pe care nu le-am provocat și pe care nici nu le amplific. Mi-e clar ca bună ziua că cearta s-a aplanat de fiecare dată pentru că gândurile acelea vrăjmașe nu au găsit cu ce să se hrănească în jur. Și așa este, părintele avea dreptate, dacă ura se întâlnește cu ură nu iese nimic bun. Dacă ura se întâlnește cu rugăciune, nu are putere să meargă mai departe. Dacă aș fi știut să mă rog așa din copilărie...

Of, mesajele lui Călin au dispărut de pe site la cererea lui, probabil, și mărturisesc, mi-a trecut prin cap că e o consecință a războiului lui. Aproape instantaneu mi-am amintit de dna. M., pentru că intră, ca și Călin, în categoria oamenilor valoroși și a căror luptă era un exemplu și ajutor pentru mulți... M-am cutremurat când mi-am dat seama cât de pervers lucrează vrăjmașul... Cât de „sub centură” sunt loviturile lui. Mă las în brațele Tale, Dumnezeule, să nu devin unealta vrăjmașului, să nu mă întorc, Doamne, cu spatele. Amin.
Fata Verde