Dragă Maică,
Încercând să binecuvântez distanța care a fost și este între mine și mama mea și încercând să văd sensul acestei amputări emoționale care în mod evident m-a marcat și mă marchează, mai ales acum când trăiesc relația mamă-copil de pe cealaltă poziție, am făcut o altă descoperire. Respingând „sabia” menită să treacă prin sufletul nostru, ne respingem copiii. Și facem asta în felurite și subtile moduri, fie că refuzăm să avem copiii, fie că ne supărăm pe ei că stau între noi și odihna noastră sau că îi „pasăm” la bunici când avem alte lucruri mai importante de făcut… De fapt refuzăm, ne împotrivim. Așa vrea Dumnezeu să ne învețe să ne dăruim, iar fiecare clipă este o luptă între ego-ul nostru care nu vrea să primească „sabia” și firea noastră plămădită de Dumnezeu.
Iar ei micuții, parcă de ce îi respingem mai tare, de aceea ne iubesc și ne caută mai mult. Până când cresc și această iubire începe să se pervertească în judecare și uneori, cum a fost și cazul meu, în ură.
Ceea ce este înfiorător și ceea ce reprezintă de fapt descoperirea este că acest proces de respingere este unul extrem de subtil. Dacă până astăzi mi-ar fi zis cineva că îmi resping în vreun fel copilul, aș fi protestat. Dar acum am înțeles că atâta vreme cât nu am capacitatea de a mă dărui total, în numele Domnului, așa cum spuneați dumneavoastră, eu cu totul, nu doar faptele și vorbele mele, tot voi fi înșelată și îmi voi respinge copilul fără să-mi dau seama.
Să mă lumineze Bunul Dumnezeu și să le lumineze pe toate mămicile!
Și pentru că se apropie minunea Învierii, și nu cred că voi reuși să vă mai scriu până atunci, ne urez tuturor ca în perioada aceasta binecuvântată să ne întâlnim în rugăciune și în dragoste pentru Dumnezeu!
Cu drag,
Adina
Mulțumesc, Adina mea iubită,
Ai numit, acum, aici, acea dimensiune a iubirii jertfelnice pe care Dumnezeu a dăruit-o Femeii, mai întâi Sfintei Sale Maici, și apoi tuturor femeilor care-L urmează și-L slujesc, și anume, oferirea sufletului ca loc viu al durerii pentru mântuirea lumii prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu!
Sabia despre care spune Bătrânul Simon la Templu, că va străbate sufletul Maicii Domnului, a continuat să străpungă sufletul femeii creștine care Îl urmează pe Domnul pe drumul Golgotei. Astăzi, Domnul pătimește încă în mădularele Trupului Său care este Sfânta Biserică, și oricine slujește pe „unul din aceștia mici ai Lui”, trăiește în sufletul său această străpungere de sabie...
Da, Copila mea, creșterea pruncului tău e o slujire a Lui și orice gest al tău devine liturghie atunci când devii conștientă de asta!
Curaj, Adina mea! Iertarea mamei tale aduce cu sine nașterea ta ca mamă în Hristos Domnul și renașterea ei în Mila Lui!
Cu dragoste și recunoștință,
Maica Siluana