Blagosloviți și mă iertați, Maică!
Nu v-am mai scris de mult și îmi cer iertare pentru indiferență, dar am niște probleme mai vechi și aș vrea să mă ajutați cu niște sfaturi.
V-am mai povestit mai de mult că aveam probleme cu malahia în trecut. Acum am o altă problemă: într-o oarecare măsură am scăpat de păcatul malahiei, dar mă luptă foarte tare desfrânarea și uneori simt că nu-i mai pot face față; mă luptă încontinuu și nu mă lasă deloc... și sunt conștient că părintele meu duhovnic se roagă pentru mine și obștea mănăstirii unde mă duc. Ce sfat îmi puteți da? Sunt conștient că este și din cauză că păcatul malahiei l-am făcut de foarte mic, învățându-mă altcineva să-l săvârșesc, dar nu se poate ca eu să-mi doresc să scap de păcatul desfrânării și tot să mă lupte în halul ăsta. Și nici nu știu cu ce să încep ca să trec la o schimbare, nu radicală, dar măcar să simt eu că nu mă mai apropii de păcat. Calculatorul ar fi o problemă primă, dar faptul că părinții profesori îmi dau să scriu la calculator predici, să scriu la revista Seminarului și altele... nu prea pot să mă las de el; de internet iarăși nu mă pot detașa pentru că mereu copiez informații bisericești de care am nevoie. Calculatorul pornește toate, dar mai este și pofta trupească care vine atunci când mă aflu pe stradă și mă uit la alte fete... nici de asta nu pot... am încercat. Nu știu ce să vă mai scriu, dar am nevoie de un început... pentru că atât de mult mă gândesc că îl necăjesc în adâncul sufletului său pe părintele duhovnic, spunându-i mereu că mă luptă desfrânarea și nu fac nimic pozitiv în acest sens. Și acum mă mai luptă păcatul malahiei, dar nu mai este ca înainte cum este cel al desfrânării acum.
Mă iertați, dar am scris repede, așa încât dacă am greșeli să mi le iertați, nu sunt cu intenție.
Cu nădejde în Dumnezeu și Măicuța Domnului,
I.C.
P.S.: Nu am uitat nici acum bucuria pe care am avut-o când v-am văzut la Cuvioasa Paraschiva la Iași. Iertare și vă rog să mă pomeniți și pe mine în rugăciunile Sfinției voastre.
Dragul meu copil,
Ce suferi tu acum e o formă nouă și mai cumplită de desfrânare. Este un atac demonic dincolo de fire. Desfrânarea „tradițională” era atacul demonic împotriva firii omului, a impulsurilor și a afectelor ei prin imaginație. Imaginația însă avea un conținut cu totul și cu totul diferit decât cele de astăzi. În plus, imaginarul omului cuprindea și multe informații despre „pedepsele” (adică urmările firești ale păcatului), de la oameni și de la Dumnezeu, care însoțesc păcatul desfrânării. Dacă cineva era ispitit de desfrânare, gândul că ar putea fi văzut în asemenea situație putea să-l sperie îndestul ca să-l ajute să reziste ispitei. Astăzi, barierele fricii de Dumnezeu, a rușinii de oameni și ale bunului simț au dispărut din conștiința omului, s-au prăbușit, iar imaginarul e poluat cu imagini care ar putea ucide de groază un om cu mintea curată! Și asta și face lumea de astăzi: ucide pruncii (pe care nu i-a ucis prin avort) otrăvindu-le, încă din primele zile de viață, sau chiar din pântece, mintea neîntinată cu imaginile care năvălesc în orice casă prin televizor, internet, desfrâul părinților etc. Se amăgesc sau sunt amăgiți de necuratul că „ce pricep ei!” și crezând că acești demoni nu au puterea să treacă prin pereți... Apoi, sunt uciși pruncii de astăzi și prin viol, abuzuri, incest, vorbe de rușine, nesupraveghere...
Tu, acum, Copil drag, din câte înțeleg eu printre rânduri, ești bolnav de dependența de pornografie. Această boală este nu doar o patimă a desfrânării, ci și o împlinire aberantă a nevoii de iubire și de intimitate cu imagini care înnebunesc mintea, producând furtuni de hormoni de plăcere care distrug integritatea creierului și coerența minții. E admirabil faptul că percepi asta ca păcat și că lupți împreună cu părintele tău duhovnic. Dar ai nevoie și să înțelegi mecanismul psihologic al acestei boli ca să lupți după o rânduială care să te ajute să biruiești cu mila și harul lui Dumnezeu!
Îți recomand să cauți literatură de specialitate despre dependențe și codependențe. În special îți recomand Labirintul codependenței și Ieșirea din labirint. Îți vor fi de mare folos, dacă vei fi onest cu tine și chiar dorești să te mântuiești.
Mulți tineri (și nu numai) suferă acum de această patimă, și am putea cădea în deznădejde dacă Domnul nu ne-ar fi făgăduit că va fi cu noi până la sfârșit! Doar să ne trezim și să alegem ca mai degrabă să murim decât să mai cedăm în fața ispitei. Să strigăm la Domnul în momentul dorinței compulsive și să cerem ca acum, în această clipă, să ne scape. Și așa vom birui! El este Biruitorul!
Cu drag și nădejde,
Maica Siluana