Vine o zi când la Iisus se înfățișează tâlharul cel bun și-i spune:
Doamne, Tu m-ai mântuit, m-ai ridicat cu iertarea ta în Rai
unde am băut vinul cel dumnezeiesc de frumos
Bucurie mai mare n-a fost
căci Tu ești Cerul Iertarea și Bucuria

mult m-am căit pentru faptele mele dar vrednic nu sunt
să vin la Tine ca să Te rog
am vorbit înaintea marii liniști ce mă înconjură ca o chingă
și un răspuns pe care am știut că mi-l dai

am crezut și nu am crezut întru același gând și vrere
căci mari și multe îmi sunt păcatele
dar Te rog, fie și pentru un ceas, adu-mi aici tovarășul
pe el, care grăbit și iute la mânie, nevăzându-Ți nevinovăția pe cruce
Îți poruncea să ne mântuiești dacă ești Dumnezeu

Fie și pentru o clipă, aș vrea să-l mângâi pe cel dimpreună cu care
am jefuit și ucis căci mai vinovat decât el sunt în multe
poate că n-a trecut timpul tămăduirii și mlădița lui poate încolți
în locul prea încăpător pe care mi l-ai pregătit mie

de-atâtea ori motiv pentru pilda-Ți
poate s-a mântuit!

Adu-l în locul tămăduirii
să pot îndoi lancea ce a străpuns de atâtea ori!

Îți pui sufletul chezaș pentru prietenul tău
care îmi cerea mântuire grabnică, cel împreună cu care ai tâlhărit și ucis
dar tu nu știi că el este departe de aici
dincolo de acei munți de care nu ai trecut încă
dar cărora le poți porunci cu o ghiră de credință
și îl poți aduce

Dă-mi, Doamne, credința să pot ridica acel munte! Îi zice tâlharul cel bun lui Iisus

Dar tu pentru cine Mă rogi?

Pentru mine, Doamne, dar mai mult pentru tovarășul meu!

Iată-l de față! Tu ești acela
Și ca să locuiți aici, am stat încă odată și v-am ascultat
căci numai astfel ți-am putut împlini rugămintea
și îmi țin făgăduințele către voi
precum atunci pe cruce, așa și acum!

Și s-au privit atunci cei doi și s-au găsit
în negraba raiului
de vorbă au stat
despre faptele pe care să le îndrepte nu pot
Ci numai în făptura cea nouă să semene,

Și-au întrebat de zborul mântuirii
Celor tâlhăriți și uciși
au mers pe urmele lor
ca pe nisipul umed
dar nu știau cine este foarte departe de aici
dincolo de acei munți cărora nu le-au poruncit încă
și cine atât de aproape

pe aceeași cruce

dar numai pentru a construi noua lume, altfel de cum a fost
dezvelindu-i catapeteasma

scrierea cea bună să atingă
lumina fără de început și sfârșit
și să locuiască împreună în ea

Draga noastră Măicuță,
Să ne dea Cel de sus să fim aproape în lumina Marii Învieri pentru care ne pregătim de acum.
Îți trimit atașat și poemul celuilalt tâlhar, o dată cu gândul adevărului celui de demult, pentru care nu avem nevoie de vorbe, versuri și cuvinte!
Cu dorul cel fără cuvinte!
Iulian Grigoriu