Dragă Dori,
Te înțeleg perfect în reacția ta față de iertare și suferință, pentru că și eu am trecut prin faza aceasta. Ai puțină răbdare cu tine și vei vedea că nu e așa. Am plecat de la fraza că „Dumnezeu este iubire” și am înțeles că tot ce scrie în Biblie este pentru ca noi să nu suferim. Toate sfaturile care se dau acolo, toate poruncile care ni se dau sunt pentru ca noi să nu suferim. Dacă le-am respecta nu am mai suferi atât. Lui Dumnezeu nu-i trebuie suferințele noastre, ce să facă cu ele? Primește felicitări de la cineva pentru asta, primește vreo medalie, vreo primă, vreo bilă albă, dacă noi respectăm ce a zis în Biblie? Categoric NU. Ce câștigăm noi dacă le respectăm? Liniște și bine. Am să dau un exemplu ca să mă fac înțeleasă. Eu locuiesc la bloc la etajul al patrulea. La etajul al treilea locuiește un tânăr căruia îi plac manelele și cântecele populare din zona de unde este. La etajul al doilea locuiește o familie care suferă cumplit când tânărul pune astfel de muzică și o dă și mai tare, de se aude și la alte apartamente. Până să-L cunosc pe Dumnezeu și eu mă enervam tare și nu puteam să dorm. Acum nu mai aud nimic. Dorm foarte bine pe muzica lui, deși nici mie nu-mi place genul. Dar dacă te încrâncenezi și dacă gândești ca vecinul supărat „uite a venit și veneticul ăsta de pe nu știu unde și ascultă toată ziua hăulitele lui pe care nu pot să le sufăr”, sigur că îți faci singur sânge rău. Și așa e cu toate. Cu cât lucrezi mai mult la sufletul tău, cu cât ești mai bun și iubitor, cum zice Dumnezeu, cu atât ești mai fericit, chiar dacă nu ai bani și casa ta nu e prea aranjată și etc. Cu atât mai mult nu mai suferi din nimic, nici când te jignește cineva, nici când vezi că altul mai puțin dotat ca tine câștigă mai bine, și așa mai departe. Refuză să fi „sclavul” cuiva, care face lucruri care te dor, așa cum e familia de la etajul al doilea. Fericirea lor depinde de cel de la etajul al treilea. Ți se pare normal? Eu cred că nu. Nu știu dacă am găsit cuvintele potrivite ca să-ți explic prin ce am trecut eu și la ce am ajuns. Nu sunt încă la liniște. Sunt și eu „sclava” multor persoane, dar știu că libertatea mea și liniștea mea sunt în mine și depinde de mine să le am. E drept că nu am puterea să le obțin singură și mă rog lui Dumnezeu să mă ajute. Și El mă ajută. Încet dar sigur vom ajunge acolo unde trebuie.
Mă voi ruga și eu pentru tine ca să-ți descopere Dumnezeu ce vrea de fapt de la noi: „să fim fericiți”.
Cu mult drag,
Liz
P.S.: Măicuță dragă, dacă consideri că nu e binevenit mesajul nu îl pune pe site. L-am scris din inimă, pentru că mă doare când văd pe cineva că se frământă.
