Dragă măicuţă,
Vă scriu purtând în suflet cele mai sincere gânduri. Am o prietenă şi ne înţelegem foarte bine. Amândoi dorim ca la terminarea facultăţii, şi cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne căsătorim. Problema e că odată cu trecerea timpului dragostea noastră a atins şi un nivel fizic... (Dănuţ)

Dragă Măicuţă,

Numele meu este Adrian şi aş vrea să îl ajut pe fratele nostru Dănuţ, aflat în calea ispitelor trupeşti specifice tinereţii. Cazul meu este diferit de al lui (veţi vedea de ce), dar poate învăţa din el. În cazul meu, am avut relaţii sexuale cu actuala mea soţie înainte de a ne căsători. Acum un an şi jumătate, Bunul Dumnezeu mi-a deschis mintea şi m-am întors la El. Cum m-am întors la El? Prin Sfânta Spovedanie şi prin Sfânta Împărtăşanie. Aceasta curăţenie adevărată a sufletului care, uşurează de toată povara păcatului şi care te face un alt om. Atunci, Părintele m-a împărtăşit, dar, când ne-am văzut a doua oara (este Duhovnicul meu) mi-a zis că, atâta vreme cât eu şi ea avem relaţii sexuale şi nu suntem căsătoriţi (adică preacurvim) nu mă mai poate împărtăşi... stupoare! De ce? Aveam o problemă, dintr-o dată îmi doream Împărtăşania şi nu o mai puteam primi. Atunci, am făcut un legământ cu prietena şi am hotărât să recurgem la abstinenţă până la nuntă, în total circa 9 luni. Părintele a fost drăguţ şi ne-a împărtăşit de Crăciun şi de Paşti, dar în rest, nu. Aici intervine ceea ce voiam să îi transmiteţi lui Dănuţ. Au început încercările, vise erotice, femei pe stradă etc....Trebuie să ştii, Dănuţ, că organismul dă afară tot ce este în plus (de aici şi visele erotice) şi prin asta eşti ajutat. Gândeşte-te, Dănuţ, la călugări şi la măicuţe (care tot oameni sunt), ei sunt ajutaţi în încercările lor de Dumnezeu, prin aceste rânduieli lumeşti.

În privinţa masturbării, trebuie să îţi mărturisesc că poţi renunţa la această meteahnă oribilă a necuratului, care îţi subţiază tot ceea ce este frumos în sufletul tău. Deci, nouă ne-a dat Bunul Dumnezeu acest răgaz de 9 luni pentru a ne aşeza frumos în faţa Lui, în Biserică (pentru că altfel, fără acest răgaz, eram terminaţi amândoi) şi ne-a fost foarte bine. Am apreciat, în aceste 9 luni, frumuseţea sufletească a viitoarei mele soţii, chipul ei începea să se înnobileze de mireasma plăcută Domnului şi mie.

Gândeşte-te că tu nu ai căzut în păcatul nostru şi că ai o şansă frumoasă în faţa lui Dumnezeu, de care, noi nu am ţinut cont. Cu toate astea, El ne-a primit şi ne-a curăţat de patima preacurviei. Săgeţile vin abia după ce renunţi la aceste gânduri trupeşti şi la aceste practici individuale... trebuie să îţi doreşti să fii plăcut lui Dumnezeu şi El te va ajuta. Vei spune că ţi-e greu... iubite frate, viaţa este un drum plin de încercări, dar, câştigurile duhovniceşti rezultate din înfrângerea patimilor sunt de nedescris. Apropo de Duhovnic, subscriu la opinia Maicii Siluana, găseşte-ţi un duhovnic, spovedeşte-te şi... împărtăşeşte-te. Da! Te poţi împărtăşi (în opinia mea, nu ştiu ce părere aveţi, Maică), poţi beneficia de această Sfântă "Binefacere"... nu realizezi ce bine îţi va fi. Şi, încă ceva, înainte de a te spovedi, citeşte un îndreptar de spovedanie şi spune-ţi-le toate! Toate păcatele mărturisite în faţa Lui se iartă.

Fii tare, Dănuţ!

Dumnezeu să fie cu tine!

Adrian