Draga mea Elena,
M-a îndurerat și înduioșat teribil mesajul tău, dar totodată a tras un mare semnal de alarmă în mintea mea. Îmi vine să te îmbrățișez și să-ți spun că ești un om valoros. Dacă încetezi să te privești prin ochii părinților tai și dacă încerci să te privești prin ochii Lui (despre care spui că nu te-a părăsit...) vei descoperi și tu asta. Totodată îmi vine să te zgâlțâi și să-ți spun că nimeni nu te va scoate niciodată din băltoaca ta dacă tu însăți nu vrei să ieși de acolo. Dar tu vrei să ieși, strigătul tău de la final asta arată! Să faci degrabă Seminarul iertării cu Maica și să pui mâna pe Labirintul Codependenței musai, ai să fii surprinsă câte ai ai să afli despre tine și despre „boala” ta. Așa că, hopa sus din băltoacă, Cineva te așteaptă, e acolo, în inima ta, unde a stat mereu. E timpul să te întorci și tu acolo, la El și la tine.
Te îmbrățișez tare, tare, tare,
Fata Verde
P.S.: I've been there...