Vă mulțumesc pentru răspuns! Am citit și alte mesaje de aici și am întâlnit de câteva ori ideea dumneavoastră - pe care o îmbrățișasem și eu până m-am trezit că procedez contrar convingerilor mele - că femeia este structurată să aibă o iubire de răspuns la iubirea pe care o inițiază bărbatul. Atunci cum se întâmplă ca o femeie să se îndrăgostească de un bărbat care nu o iubește? Conform teoriei de mai sus, acesta este un lucru cumva nefiresc. Cum se ajunge aici?
Cu mulțumiri și multe urări de bine,
Tia
Draga mea Tia,
Cred că o încercare de răspuns ar putea fi gândul că în asemenea cazuri nu e vorba de dragoste, ci de o atracție care poate fi violentă și chiar de durată și cumva întărită de frica nemărturisită a oricărei femei singure de a nu rămâne așa, sau de a nu avea un „partener” corespunzător idealurilor ei.
Dacă greșesc, te rog să mă ierți și să primești orice răspuns al meu ca pe o sugestie sau invitație la meditație și rugăciune și nu ca pe un adevăr infailibil.
Cu dragoste și respect,
Maica Siluana