Câtă vreme vei dori să nu fi trăit ce ai trăit, nu scapi de suferință, iar suferința aceea e „rea”, nu e spre Viață, ci spre moarte. De ce e „rea” suferința pe care o trăiești când ți-ai dori să fii din nou copil și să trăiești frumos? Pentru că îți risipește energia vieții pe dorințe imposibil de împlinit. Dorința e rea, nu durerea. Și e rea și pentru că, în fapt, e o ținere de minte a răului îndurat și o readucere a lui în amintire ori de câte ori ai nevoie să-ți scuzi pornirile sădite atunci, de abuzatori, în tine. Acel rău nu mai e prezent și e ireversibil. Dar, iată, cu el cu tot, tu ai clipe de bucurie, de plăcere, de satisfacții, de împliniri. Doar că acestea sunt otrăvite sau imediat stinse de deprinderile „rele” care se formează ca „antidot” la durerea de a nu putea schimba trecutul. Citește atent cuvântul Sfântului Naum și vei înțelege multe.
Ce avem nevoie să predăm lui Dumnezeu este durerea, care e o simțire prezentă și așteptarea ca Dumnezeu să o schimbe, să o vindece, să o transforme în naștere din nou, și nu să schimbe trecutul. Ce se va schimba oferind lui Dumnezeu ce ai, este că vei avea ce nu ai încă: eliberarea de tot ce a întrupat trecutul dureros în tine. Și asta o vei putea face numai dacă accepți tot ce ți s-a întâmplat și oferi lui Dumnezeu tot ce simți ca să-ți vindece simțirea și rănile. Asta e ce facem în sesiunea opt.
Vei simți libertatea de a-ți trăi viața frumos, în afara acestui blestem, și de a te bucura de ce ai acum! Așa vei face loc celor pe care le vei avea mâine!
Oare, înțelegi ce spun?
Cu rugăciune și încredere,
Maica Siluana