Sărut mâna, Maică dragă,
Înainte de a vă pune întrebarea, Îi mulţumesc Domnului pentru darurile pe care mi le face prin mintea şi sufletul dumneavoastră. După Biblie şi dorinţa rugăciunii, "Meşteşugul Bucuriei" şi "Spovedanie neterminată" constituie hrana mea spirituală.
Maică, vorbiţi-mi, vă rog despre Înviere, pentru că eu, într-un târziu mi-am dat seama, că tema centrală a Noului Testament şi a figurii lui Iisus este Învierea, care, de asemenea trebuie să fie tema centrală în viaţa fiecărui om.
M-am gândit să vă întreb pentru ce şi-ar dori, sau nu şi-ar dori un om Învierea sau viaţa veşnică în Domnul? Cum pot să-mi doresc ceva despre care nu prea ştiu nimic. Aşa cum aţi spus, dacă trecem în viaţa viitoare, va fi o altă lume decât aceasta de aici şi acum. Dar ne putem noi imagina o altă lume decât aceasta de aici şi acum? Sau tocmai aici este frumuseţea? Să te gândeşti la un frumos necunoscut, la o făgăduinţă sigură spre un absolut după care tânjim poate în mod inconştient câteodată?
Monica
Monica mea dragă
Da, profundă întrebarea aceasta: "Cum pot să-mi doresc ceva despre care nu prea ştiu nimic?". Cred că aici e Taina Credinţei noastre. Noi credem, nu ceea ce ştim cu mintea cu care ştim că astăzi e marţi, ci ceea ce cunoaştem prin descoperire dumnezeiască, ceea ce aflăm de la Însuşi Dumnezeu aflat în relaţie directă şi vie cu noi, cu fiecare în parte. Biblia ne pregăteşte, ne vesteşte şi ne învaţă cum să primim Această Bună Vestire a întrupării Fiului lui Dumnezeu Cel Unul în Treime, şi a lucrării lui mântuitoare în Biserica Lui. Înainte de primirea acestei Vestiri, sufletul nostru e însetat de Absolut, e ars de un dor nestins şi e dezamăgit de orice încercare a minţii-raţiune de a umple acest Gol, cu ceva surogat... În momentul Întâlnirii cu Cel ce ne caută şi ne cheamă, inima noastră arde în noi a recunoaştere, pentru că în adâncul ei, inima omului, are pecetea Chipului lui Dumnezeu, Creatorul ei. Şi, când alegem să-L primim pe El, Cel ce ni se revelează ca Dumnezeu Mântuitor, intrăm în Viaţa Lui, devenim mlădiţe ale Lui, ne naştem şi creştem în El, după rânduiala Lui.
Aşadar, totul e foarte simplu: tu ai descoperit în tine un dor care nu poate fi stins cu nimic din cele create. Acestea sunt bune foarte, dar dorul tău nu poate fi ostoit de nimeni şi de nimic, şi sufletul tău e neliniştit. Încerci mereu şi mereu altceva, cauţi mereu şi mereu pe altcineva, şi mereu eşti dezamăgită... Atunci, Îl întrebi pe El: "unde eşti, Doamne!" Şi El îţi răspunde: "Vino şi vezi!". Şi intri în Biserica Lui, adică Trupul lui Viu aici în această lume şi în Cer, şi acolo te ia în Braţe Mângâietorul Duhul Sfânt şi te învaţă toate şi începi să-L cunoşti pe Cel despre care nu ştii mai nimic, şi nici nu poţi să ştii cu mintea cu care ai luat bacul sau licenţa!
Şi vei înainta în cunoaştere numai în măsura în care vei împlini rânduiala participării, împărtăşirii de El, de Viaţa Lui! Orice călcare de poruncă, judecarea aproapelui, de exemplu, îţi va închide ochii duhovniceşti şi ţi-i va bulbuca pe cei trupeşti cu care vezi numai bârnele din ochii celor de lângă tine!
De tine depinde, Monica mea dragă, să guşti şi să vezi că bun este Dumnezeu!
Curaj!
Cu drag mult, mult,
M. Siluana