Sărut mâna, maică!
Scriu cu lacrimi în ochi să vă mulţumesc pentru răspuns... asta am simţit şi eu!!! Bucuria ADEVĂRATĂ dată de iertare trebuie trăită în linişte; la mine se transformase în exuberanţă. Nu am ştiut ce să fac cu ea şi a dat pe alături. Aşa cred că m-a liniştit bunul Dumnezeu, învăţându-mă ca darul Lui să-l păstrez cu mare grijă!
Maică... strig tare... BUCURIA în suferinţa umană, dacă o trăieşti cu NĂDEJDEA în Domnul, o vei gusta!
Sunt foarte, foarte schimbată, cei care mă cunosc zic că nu mi-e bine... de-ar ştii ei... Cum îi poţi face să-şi dea seama că se înşeală? Sau nici nu este nevoie de aşa ceva? În mintea lor cred că m-a doborât durerea... dar sunt martoră că dacă Domnul nu mi-a îndeplinit voia mea este că mi-a pregătit ceva mai bun, şi până atunci mi-a dăruit arvuna: puţină bucurie din preaplinul Său!!!!! Aşa simt... Aşa este????
Acum am siguranţa că Domnul voieşte altceva de la noi decât cele ce ni le imaginăm noi că ar fi lucrătoare la mântuire.
Greşesc? Vă daţi seama? S-a zdruncinat tot sistemul meu de valori... în care credeam că trebuie să fac ceva neapărat bun ca să-I fiu plăcută. Acum aştept să hotărască El încotro s-o apuc, iar aşteptarea asta uneori îmi dă spaime, nelinişte că nu fac nimic. Aşa se învaţă "meşteşugul bucuriei"? Mi-e frică să nu mă rătăcesc.
Vă mulţumesc din suflet, şi Domnului că existaţi!
Şi nu sunt vorbe...
Sărut mâna şi iertaţi-mă!
Irina
Bucurie şi pace, Irina mea dagă!
Acum trăieşti în doua lumi, până ce vei dobândi deprinderi definitive pentru cea nouă! Nu dispreţui nimic, acceptă şi binecuvântează tot. Adică binecuvântează-l pe Domnul în toate evenimentele vieţii tale, care, toate urmează o logică pedagogică uimitore. Binecuvântarea Îl aduce pe Domnul, şi El le face pe toate noi şi minunate! Adică uimitoare!
DA, acum înveţi să dansezi Cu Domnul Tău şi al nostru, Domnul Vieţii care nu este o sumă de reguli juridice, sau o serie de evenimente predestinate, sau o îngrămădire de evenimente lipsite de semnificaţie, sau o anchilozată atitudine religioasă. Domnul nostru e Viu şi viu e tot cel ce se împărtăşeşte de Viaţa lui pusă nouă la dispoziţie în Biserică.
Iertarea este cu adevărat meşteşugul Bucuriei.
Îţi înţeleg temerea, Irina mea, pentru că şi mie îmi era teama la început că "o să-mi treacă" (aşa-mi spuneau credincioşii "cu experienţă")... Dar slavă Domnului, nu mi-a trecut! Dimpotrivă! Uimirea mea creşte pe zi ce trece în faţa milostivirii lui Dumnezeu faţă de noi. E drept că sunt zile lungi în care eu nu simt bucuria, dar o ştiu acolo la foc mic şi am încredere în statornicia Domnului. Eu mă străduiesc să trăiesc în ascultare de El, să împlinesc, după putere şi cu onestitate, poruncile Lui şi nu mă tem, ci cred numai în El. Mă tem de păcat, mă tem dă cădere, mă tem de nesimţirea mea, dar am încredere că El nu mă va lăsa.
Aşadar, nu te teme! În lume vei mai avea necazuri, dar de acum necazurile vor fi doar locuri de întâlnire cu El, Mântuitorul nostru şi cu Mângâietorul trimis nouă ca să ne înveţe toate pe Cale.
Nu te teme, copil drag, nevoinţa, asceza, pocăinţa, care din afară par grele, ba chiar imposibile, aici, în Bucuria de a fi cu El în Biserica Lui Sfântă şi Vie, toate acestea nu sunt decât paşi de dans!
Cu drag şi respect,
M. Siluana