Sărut mâna, măicuţă,
V-am mai scris de câteva ori şi sfaturile dumneavoastră mi-au fost de mare folos. Îndrăznesc şi de data aceasta să vă deranjez cu o întrebare, pentru că sufletul meu tânjeşte după un sfat din partea dumneavoastră. Sunt o fire pesimistă şi de fiecare dată când Dumnezeu îmi trimite câte o încercare grea, deznădăjduiesc foarte mult. Problema cea mai mare a mea este faptul că nu pot comunica cu cei din jur, nu sunt o fire sociabilă şi deschisă. Din ce în ce mai mult tind să cred că deşi urmez facultatea de Ştiinţe Economice nici în acest domeniu şi nici în altul nu voi fi în stare să interacţionez cu oamenii, să mă descurc în viaţă. Această părere despre mine mă face să mă întreb care este rostul meu în viaţă şi oare de ce Dumnezeu m-a lăsat pe acest pământ, din moment ce eu sunt total diferită de celelalte persoane? Sunt conştientă de faptul că acest gând este un mare păcat, însă tot timpul ajung să-l rostesc chiar dacă niciodată nu m-am gândit că moartea ar fi o soluţie pentru a pune capăt acestei situaţii (Doamne fereşte!!!). Sper din tot sufletul să reuşiţi să-mi răspunde-ţi.
Doamne ajută!
Cu mult drag,
Alexandra
Draga mea Alexandra
Te îmbrăţişez şi Îl rog pe Domnul să mă lumineze să-ţi spun un cuvânt care să te ajute. Voi porni de la cuvântul tău: "sunt o fire pesimistă". Acest cuvânt poate fi pentru tine fie o frână care te va împiedica mereu să creşti şi să te bucuri de viaţa ta, fie o ocazie să-L cunoşti pe Domnul şi să înţelegi "pe pielea ta" că S-a întrupat, a murit, a înviat, S-a înălţat la Ceruri, şade de-a dreapta Tatălui şi a întemeiat Sfânta Lui Biserică numai şi numai ca tu să intri în Bucuria Lui. Pentru asta, nu trebuie decât să devii conştientă că fără El nu poţi face nimic şi să înveţi să ceri şi să păstrezi puterea pe care El ţi-o dă în Biserică, pentru a deveni ceea ce eşti chemată să devii. Puterea, harul pe care îl primeşti de la El în Biserică îţi este dat ca să transformi firea ta pesimistă într-o fire plină de bucurie sfântă. Înţelegi, Alexandra? Dumnezeu nu ne dă puterea lui dumnezeiască pentru a ne "aranja" nişte condiţii în care să nu deznădăjduim. Aici e taina mântuirii, om drag! Puterea pe care o primim, dacă voim să ne luăm crucea şi să-I urmăm Lui, ne transformă pe noi, transformă firea noastră căzută, bolnavă, neputincioasă, pretenţioasă şi leneşă, într-una îndumnezeită, plină de lumina Lui dumnezeiască. Dar această transformare nu se face fără voia şi lucrarea persoanei noastre. Mai mult, Dumnezeu nu ne transformă aşa cum transformă pâinea în Trupul său, şi vinul în Sângele Său, în Taina Euharistiei. Noi suntem liberi, noi suntem împreună lucrători cu El în Taina Mântuirii, adică a transformării firii noastre în fire îndumnezeită prin însuşirea darului mântuirii, desăvârşit lucrat în firea Sa.
Poate ţi se pare greu de înţeles, dar e fundamental. Aşadar, insist: Fiul lui Dumnezeu întrupat a îndumnezeit firea noastră omenească pe care a luat-o din trupul Maicii Sale, Fecioara Maria, şi a dus-o în Sânul Sfintei Treimi. Acum, prin Duhul Sfânt în Biserica Lui, noi, fiecare, ca persoane libere, suntem chemaţi să ne însuşim această mântuire, lucrând cu harul Lui asupra firii noastre. Firea omenească e una, dar fiecare persoană umană şi-o însuşeşte şi o "personalizează" în mod unic. Firea pe care o ai acum, deşi e altoită pe Hristos prin Botez, e încă încărcată cu datele biologice ale strămoşilor tăi şi cu cele psiho-sociologice ale familiei tale, ale neamului tău şi ale celor care te-au educat până acum. Acest pesimism de care vorbeşti e învăţat, moştenit, dobândit de la această lume. Acum eşti chemată să lucrezi cu harul pe care l-ai primit la Botez, la Mirungere şi prin Celelalte Sfinte Taine şi să transformi aceste daturi în daruri! Viaţa ta va fi un dar de care te vei bucura din plin, numai şi numai dacă o umpli cu harul pe care ţi-l dă Dumnezeu.
Nu e adevărat, copil drag, că Domnul îţi trimite încercări. Încercările, greutăţile şi necazurile pe care le ai, sunt produse de tine, de felul tău de a te comporta, de cei din jurul tău, de felul lor de a se comporta, nu de Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu va face şcoală de corecţie nici cu tine şi nici cu cei din jurul tău ca să vă purtaţi frumos unii cu alţii. Ci vă dă şi îţi dă har peste har ca tu să iubeşti în orice condiţii, să ierţi toate şi pe toţi, să împlineşti poruncile Lui care te duc la Bucuria sfântă pe care nici o condiţie omenească nu ţi-o mai poate lua sau strica.
Acesta este Dumnezeul nostru, fetiţa mea dragă! Şi aceasta aşteaptă să-i cerem şi să primim de la El.
Repet, repet, cuvântul unei adolescente care spunea că ar fi cazul să înţelegem că "Dumnezeu nu este un tonomat de îndeplinit dorinţe!" Să căutăm mai întâi Împărăţia Cerurilor şi restul se va adăuga nouă! Dumnezeu Îşi ţine făgăduinţele!
Şi, încă ceva: cei care fac afirmaţii de genul: "ăsta sunt, n-am ce face" sau, şi mai rău: "ăsta sunt, dacă-ţi place, bine, dacă nu, altul mama nu mai face!" fac un păcat împotriva Duhului Sfânt. Da, da! Pentru că Duhul Sfânt ne e dat în Sfânta Biserică tocmai pentru a ne da putere să ne facem ceea ce nu suntem!
Curaj, Alex! Dacă te apuci de treabă serios, în puţin timp vei vedea cum lucrează Domnul şi cum se transformă firea ta şi, ca urmare, viaţa ta. Îndrăzneşte să alegi să fii martora Bucuriei Lui aici şi acum! Nu e uşor, dar merită. Apoi, Însuşi Dumnezeu lucrează împreună cu noi!
Cu drag şi înţelegere,
M. Siluana