Sunt şi eu aici! Uneori strig, uneori plâng, uneori tac! Cu toate astea niciodată nu mă înţeleg. De ce-mi bate inima atât de tare, de ce îmi tremură picioarele, de ce îmi dau uneori lacrimile, atunci când îl văd sau îl aud? Ştiu! Pentru că ne iubim! Eu îl aştept... El mă aşteaptă! Aşa e dragostea! Ea "îndelung rabdă". Până când? Dumnezeu ştie! Nu suntem încă împreună. Uneori mă descurajez, dar o iau de la capăt pentru că, măicuţă dragă, nu mă îndoiesc de iubirea şi de nădejdea lui. Complicat! Aţi înţeles ceva? Poate nu! Eu încerc doar să nu mai fiu tristă, pentru că tristeţea e de la diavol. Şi-apoi de ce? Doar ne iubim! Şi atât de curat!
Anca