Am vânat idealuri. Perfecţiune. Am investit de când mă ştiu în imaginea mea despre mine. În închipuirea mea despre mine. O închipuire frumoasă, dar falsă, de care aveam nevoie ca să mă mint că mă iubesc. M-am minţit şi Te-am minţit. V-am cam minţit pe toţi - începând cu mine. Cu bune intenţii şi cu convingere. Am vrut să zic "convingere sinceră". Dar cât de sinceră poate fi minciuna? M-am îngrijit de "învelişuri". Am ostenit până la epuizare păstrând vasul curat pe dinafară. Şi ce folos, dacă păstra în el mâncare stricată? Am fugit de mine. Mi-am acoperit ochii, mi-am spart oglinzile. Am trăit privindu-mă prin ceilalţi. Nu prin adevăr.
O fi existând schema aparenţelor?
O inventez eu acum, dacă nu există...
Eu sunt o aparenţă. Eu îmi sunt mie o aparenţă. Un neadevăr. Nu un fals (că port în mine chipul Adevărului), doar un neadevăr (pentru că am sufocat adevărul). Iar celulele mele, celule ale Adevărului, mă împiedică să trăiesc în minciuna aparenţei. Vor să fie, nu să pară că sunt. Trebuie SĂ FIU şi eu. Nu mai vreau să par că sunt, o să renunţ la meşteşugul ăsta. Vreau să fiu. Cu adevărat. În adevăr. Ca să mă împac cu mine, cu adevărul care a fost pus în mine, înainte ca eu să mă cunosc. Trebuie să fiu. Cred că o să fie mai uşor să fiu, decât să par că sunt. Respiraţia o să curgă mai uşor în adevăr, trupul o să fie mai uşor în adevăr, oasele şi gândurile se vor îmbina mai duios. Cât de firesc o să-mi vină odihna. N-o să-mi trebuiască să mai alerg pentru nimic. Poate în adevăr nici nu există oboseală. Poate că adevărul va şterge pentru totdeauna frica. Poate în Adevăr voi îndrăzni să viez...
Un fost vânător de idealuri
Da, copil drag
E mai uşor să fii decât să pari că eşti.
E mai uşor, pentru că, a fi nu este povara noastră, ci a Celui Ce Este, adică a lui Dumnezeu, şi Însuşi Domnul ne spune: "luaţi povara Mea că este uşoară"!
Şi tot El ne luminează cât de greu e să-L prigonim, pe El, Adevărul, când îi spune cu milă şi dragoste Sfântului Apostol Pavel pe drumul Damascului: "Eu sunt Iisus pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţăpuşă"! Pe El, Adevărul izgonit şi prigonit, Îl doare rana mea şi nu rănile pe care I le facem noi pringonindu-L!
Curaj, vânătorul meu ratat, ia povara pe care ţi-o încredinţează Adevărul şi vei deveni "pescar de oameni"!
Da, Adevărul ne face liberi şi Duhul Său Cel Sfânt ne va vindeca de toate neputinţele şi ne va învăţa toate. Acestea nu sunt cuvinte goale, ci cuvinte pline, cuvinte care au în ele chiar puterea de care avem nevoie!
Cu dragoste şi deosebit respect pentru hotărârea pe care mi-o comunici şi în care cred cu tărie,
M. Siluana