Care e medicamentul/reţeta practică cu care mă tratez ca să pot accepta nesimţirea, prostia, aroganţa şi răutatea lumii?

Versiune tiparTrimite unui prieten

Dragă Maică,
După înţelegerea mea ortodoxia are două părţi - una intimă care e relaţia mea personală cu treimea Dumnezeu/Iisus/Sfântul Duh şi cealaltă e viaţa creştină de obşte.

Fiecare stăm singuri în faţa lui Dumnezeu în cele din urmă.

Biserica propovăduieşte participarea la viaţa de obşte şi la cea bisericească, rugăciunea comună şi dragostea faţă de aproapele.

Întrebare: Dumnezeu a făcut lumea şi oamenii aşa cum le-a făcut; în timp ce nu mă pot revolta împotriva vântului sau ploii, ci doar să le accept [chiar dacă nu le iubesc totdeauna], nu pot face la fel când sunt expus nesimţirii, prostiei şi răutăţii omeneşti. Spuneţi-mi cum pot să fac să iubesc pe aproapele care vine la biserică ca la piaţă, sau pe cel ce este arogant, ori pe acela care îşi suge dinţii la slujba părintelui sau şuieră pe nas, grohăie şi scoate alte sunete animalice când mănâncă?

E uşor să-i iubesc pe cei care sunt mereu atenţi la nevoile celor din jur, atenţi să treacă cât mai liniştit şi nevăzut prin lume, "ca pe mine însumi"; dar ce să fac cu ăilalţi? Nesimţirea unora îmi produce dureri fizice: îmi atinge măruntaiele şi nervii şi nu mai ştiu ce înăuntru; nu pot fi nici în afară cu ei pentru că sunt respingători şi nici înăuntru cu mine că nu mă pot concentra - cum pot să mă rog împreună cu oameni ca ăştia?

Într-un cuvânt, care e medicamentul/reţeta practică cu care mă tratez ca să pot accepta nesimţirea, prostia, aroganţa şi răutatea lumii? Asta nu în sensul de tratament în termen lung, ci de analgezic cu efect scontat imediat.

Mulţumesc!

D.

Plânge inima mea de milă şi durere pentru tine, dar şi pentru cei despre care îmi scrii!

Vrei un medicament, copil iubit?

El e chiar acolo în locul acela şi în oamenii aceia! El medicamentul Se "sfărâmă" din iubire pentru noi, pentru ca noi să ne vindecăm şi să ne iubim, pe noi înşine şi unii pe alţii, aşa cum ne iubeşte El!

La El să strigi, copile, şi asta în chiar clipele în care sensibilitatea ta e rănită dincolo de puterile firii.

El, Domnul te va ajuta, de fiecare dată altfel, pentru că fiecare situaţie e altfel, pentru că fiecare om e unic, în ciuda strădaniei vrăjmaşului de a ne uniformiza prin păcat.

El, Domnul, îţi va răspunde la chemare şi El îţi va dărui Bucuria Lui chiar acum şi aici, indiferent de cum sunt cei de lângă tine. Tu doar să fii slugă bună şi credincioasă a poruncilor Lui!

Tot El îţi poate da poruncă, pricepere şi curaj să fii pentru ei trimisul Lui Apoi, El îi va da priceperea şi curajul ca să faci tot ce poţi ca să-i ajuţi să iasă din această stare...

Şi tot El, îţi poate spune: "Ieşi, fugi din mijlocul lor! Lasă morţii să-şi îngroape morţii, tu urmează Mie!"...

Dar să nu uiţi, omule drag, că Domnul îi iubeşte şi pe ei, pe toţi şi pe fiecare în parte, cu toată dumnezeirea Lui şi voieşte ca ei să ajungă ceea ce sunt chemaţi să devină: "fii ai lui Dumnezeu"!

Asta este! Şi Dumnezeu nu glumeşte!

Ştii, cândva, privind un aproape care mă durea şi mă uluia că poate să fie şi să spună că este creştin, L-am întrebat şi eu pe Domnul: "Doamne, cum să iubesc eu această făptură?". Şi El mi-a răspuns simplu, cu răspunsul pe care ni l-a dat de la început: "Aşa cum o iubesc Eu!". "Dar Tu nu vezi, Doamne, cum este?", am continuat eu? Şi mi-a răspuns: "Tu, nu vezi!" şi, pentru câteva secunde, am văzut chipul Lui în făptura aceea! Eu nu ştiu, nu pot să spun, ce am văzut, sau cum era, dar ştiu că până atunci, şi de atunci, n-am văzut şi n-am mai văzut ceva frumos!

Acum ştiu, omule drag, că nu vom vedea faţa Lui dacă nu-L vom vedea mai întâi în oricine ar fi lângă noi, adică în Aproapele! Greu? Nu! Dacă ar fi greu, spunea un gânditor creştin, unii, mai "dotaţi", ar reuşi, iar alţii nu, ceea ce nu ar fi drept. Nu, nu e greu, ci imposibil! Şi, cum ştim, ce este imposibil la om, e posibil la Dumnezeu. Noi nu avem altceva de făcut decât să ne mărturisim neputinţa şi să cerem şi să primim putere de la Domnul, după sfânta Lui rânduială. Şi, în această Rânduială, privirea noastră e îndreptată către Domnul şi nu către aproapele. Numai în Domnul îl vom vedea aşa cum va deveni!

Adevărat, că nici să facem asta nu e uşor! De aceea şi Domnul ne cere să ne străduim, să ne silim şi, mai ales, să cerem de la El ajutor în toată vremea!

Aşa să faci, dragă D., şi vei birui!

Cu dragoste,

M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar